hudubaie definitie

8 definiții pentru hudubaie

HUDUBÁIE, hudubăi, s. f. (Reg.) 1. Casă mare; încăpere foarte spațioasă. 2. Ființă monstruoasă, fantastică; monstru. [Pr.: -ba-ie] – Et. nec.
HUDUBÁIE, hudubăi, s. f. (Reg.) 1. Casă mare; încăpere foarte spațioasă. 2. Ființă monstruoasă, fantastică; monstru. [Pr.: -ba-ie] – Et. nec.
HUDUBÁIE hudubăi, s. f. (Popular) Casă mare, încăpere foarte spațioasă. Aici vagonu nu-i vagon, ci hudubaia hurducăturilor. SADOVEANU, V. F. 158.
hudubáie (reg.) s. f., g.-d. art. hudubắii; pl. hudubắi, art. hudubắile
hudubáie s. f., g.-d. art. hudubăii; pl. hudubăi
HUDUBÁIE ~ăi f. pop. 1) Clădire sau încăpere foarte mare. 2) folc. Ființă fantastică în chip de monstru.
hudubáĭe, V. odobaĭe.
odobáĭe, hodo-, udu- și hudu- f., pl. ăĭ (d. dubă. V. odobeală). Mold. Mare ștĭubeĭ saŭ trunchĭ scobit în care se opăresc (se zolesc) rufele (V. buhadă). Fig. Bănănaĭe, lucru saŭ ființă voluminoasă, namilă, monstru: Unghie de gaĭe, Cap de udubaĭe (Panf.), Hodobaĭe, -baĭe, bună de bătaĭe (Dor.), ghicitoarea dobeĭ. Vehicul mare, (haraba), casă mare (hardughie): o hudubaĭe de luntre mare cît o colibă pescărească, casele ca niște hudubăĭ uriașe (Dunăreanu, în împ. stuf. 61 și 67). Claĭe duplă (24 de snopĭ): Ședeaŭ snopiĭ ca plopiĭ și clăile ca hudubăile (Urătură); Din polog snop, Din snop claĭe, Din claĭe hodobaĭe Și pe cea față de arie (Urătură).

hudubaie dex

Intrare: hudubaie
hudubaie substantiv feminin