Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru hudiță

HÚDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudíță. – Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță.
HÚDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudíță. – Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță.
HÚDIȚĂ, hudițe și hudiți, s. f. (Mold.) Stradă strîmtă și lăturalnică; ulicioară. Prin hudiți, cărări și grădini, ajung îndată acasă. SADOVEANU, N. F. 123. Dau între hudiți pe drumul care ducea la noi acasă. CREANGĂ, A. 67.
húdiță (reg.) s. f., g.-d. art. húdiței; pl. húdițe
húdiță s. f., g.-d. art. húdiței; pl. húdițe
HÚDIȚĂ ~e f. pop. Ulicioară îngustă care servește drept trecere de pe un drum pe altul. /hudă + suf. ~ița
húdiță, húdițe, s.f. (reg.) 1. uliță, ulicioară. 2. ulicioară înfundată, înfundătură, impas.
hudiță f. Mold. ulicioară: până ce dau între hudiți CR. [Cf. slav. HODŬ, mers].
húdiță și húĭdiță f., pl. e (d. hudă saŭ d. vsl. hodŭ, trecere, drum, hoditi, a păși; rus. hod, drum, trecere; vsl. cr. hodnica, coridor. V. hod și hodorogesc). Mold. Trans. Stradelă.
HUDIȚĂ, Ioan (1896-1982, n. Bogdănești, jud. Suceava), istoric și om politic român. Prof. univ. la Iași și București. Membru marcant al Partidului Național-Țărănesc. Ministru al Agriculturii (1944-1945). Studii și cercetări privind istoria modernă a României („Histoire des relations diplomatiques entre la France et la principauté de Transylvanie au XVII-ème siècle”, „Franța și Cuza Vodă. Lovitura de stat proiectată în 1863”). Arestat pentru convingerile sale politice. Memorii.

Hudiță dex online | sinonim

Hudiță definitie

Intrare: hudiță (pl. -e)
hudiță pl. -e substantiv feminin
Intrare: hudiță (pl. -i)
hudiță pl. -i
Intrare: Hudiță
Hudiță