huțupínă s. f., pl. huțupíne

huțupínă, huțupíne, s.f. (reg.) 1. fată ori muiere voinică; huștupină. 2. iapă mare și slăbuță; mârțoagă.

huțupină f. V. oțopină.

oțopină f. mârțoagă: porni și el tot pe oțopina lui ISP. [Și huțupină, uțupină: origină necunoscută].

huțupínă, V. oțopină.