HUȚĂNÉSC, -EÁSCĂ, huțănești, adj. (Reg.) Al huțulului (1), de huțul; huțan (1). – Huțan + suf. -esc.

HUȚĂNÉSC, -EÁSCĂ, huțănești, adj. Al huțulului (1), de huțul; huțan (1). – Huțan + suf. -esc.

HUȚĂNÉSC, -EÁSCĂ, huțănești, adj. Al huțanilor, de huțani. Dans huțănesc. ◊ Cal huțănesc = cal huțan, v. huțan.

huțănésc (reg.) adj. m., f. huțăneáscă; pl. m. și f. huțănéști

huțănésc adj. m., f. huțăneáscă; pl. m. și f. huțănéști

HUȚĂNÉSC adj. huțan. (Cal ~.)

huțănésc, huțăneáscă, huțănéști, adj. și s.f. art. (reg.) 1. (adj.) care se referă la huțani (huțuli), al huțanului (huțulului), de huțan (huțul). 2. (s.f. art.) horă specifică huțanilor (huțulilor).

huțănésc, -eáscă adj. De Huțan, de la Huțanĭ (niște Românĭ slavizațĭ în Galiția și munțiĭ Bucovineĭ).

HUȚĂNESC adj. huțan. (Cal ~.)