HTONIÁN, -Ă, htonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la divinitățile subpământene. 2. S. m. și f. Divinitate subpământeană. [Pr.: -ni-an] – Din fr. chthonien.

HTONIÁN, -Ă, htonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la divinitățile subpământene. 2. S. m. și f. Divinitate subpământeană. [Pr.: -ni-an] – Din fr. chthonien.[1]

htonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. htoniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. htoniánă, pl. htoniéne

htonián adj. m., s. m. (sil. -ni-an), pl. htoniéni (sil. ni-eni); f. sg. htoniánă, pl. htoniéne[1]

HTONIÁN, -Ă adj. Referitor la pământ, al pământului, pământesc; subpământesc, subteran; htonic. ♦ (Op. uranian) relativ la așa-zisele divinități subpământene. // s.m. și f. Divinitate subpământeană. [Pron. -ni-an, var. chtonian, -ă adj. / < fr. chtonien, cf. gr. chton – pământ].

HTONIÁN, -Ă adj. referitor la pământ, al pământului; subteran; htonic. ◊ referitor la divinitățile subpământene. (< fr. chtonien)

HTONIÁN (< gr.) adj. (În religiile antice) Epitet acordat divinităților și demonilor care au legătură cu lumea subpământeană (ex. Hades, Demetra și Persefona alcătuiau o triadă h.).