Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru hronic

HR├ôNIC, hronice, s. n. (├Änv.) Cronic─â (1). ÔÇô Din ngr. hronik├│n.
CR├ôNIC─é, cronici, s. f. 1. Lucrare cu caracter istoric, obi╚Önuit─â mai ales ├«n evul mediu, care cuprinde o ├«nregistrare cronologic─â a evenimentelor sociale, politice ╚Öi familiale; letopise╚Ť, hronic. 2. Articol de ziar sau de revist─â care comenteaz─â evenimente politice, sociale ╚Öi culturale de actualitate. ÔÖŽ Scurt─â comunicare oficial─â privind schimb─âri ├«n componen╚Ťa guvernului, mi╚Öc─âri ├«n corpul diplomatic etc. ÔÇô Din lat. chronica, fr. chronique.[1]
HR├ôNIC, hronice, s. n. (├Änv.) Cronic─â (1). ÔÇô Din ngr. hronik├│n.[1]
HRÓNIC, hronice, s. n. (Învechit) Cronică (1).
hrónic (înv.) s. n., pl. hrónice
cr├│nic─â s. f., g.-d. art. cr├│nicii; pl. cr├│nici[1]
hr├│nic s. n., pl. hr├│nice[1]
HR├ôNIC s. v. cronic─â, letopise╚Ť.[1]
CR├ôNIC─é s.f. 1. Scriere ├«n care se expun cronologic evenimentele din via╚Ťa unui popor; letopise╚Ť, anale. 2. Articol de ziar, de revist─â, care comenteaz─â evenimente la ordinea zilei. ÔŚŐ Cronic─â literar─â = analiz─â a fenomenului literar ├«n care se exprim─â judec─â╚Ťi de valoare. 3. Comentariu r─âut─âcios ├«n leg─âtur─â cu via╚Ťa cuiva. [Var. hronic s.n., hronic─â s.f. / < lat. chronica, cf. fr. chronique, gr. chronica < chronos ÔÇô timp].
HRÓNIC s.n. v. cronică.
CR├ôNIC─é ~ci f. 1) Lucrare cu caracter istoric ├«n care evenimentele sunt expuse ├«n ordine cronologic─â; letopise╚Ť; anale. 2) Scurt─â comunicare (├«n ziar, la radio, televiziune) care comenteaz─â evenimentele la ordinea zilei. [G.-D. cronicii] /<fr. chronique, lat. chronica[1]
hronic n. cronic─â: Hronicul Moldo-Vlahilor de Cantemir. [Gr. mod.].
*cr├│nic, -─â adj. (vgr. hronik├│s, d. hr├│nos, timp). Med. Se zice despre boalele care se prelungesc mult timp, despre boalele vech─ş, ├«n opozi╚Ťiune cu acut. Fig. Be╚Ťie cronic─â, be╚Ťie veche. S. f., pl. ─ş (rar e). Istorie scris─â ├«n ordinea timpulu─ş, an cu an: cronica lu─ş ╚śinca─ş. Articul de ziar despre nout─â╚Ťile zile─ş: cronic─â politic─â, teatral─â, artistic─â, financiar─â. Fig. Cronica scandaloas─â, care poveste╚Öte ce─şa ce e r─â┼ş pe socoteala cu─şva. ÔÇô Vech─ş ╚Öi hr├│nic─â (s. f.) ╚Öi hr├│nic (s. n., pl. e) dup─â ngr.
hrónic, hronogr-, hronol-, V. cronic ș. a.
hronic s. v. CRONICĂ. LETOPISEȚ.

Hronic dex online | sinonim

Hronic definitie

Intrare: hronic
hronic substantiv neutru