Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru hristoitie

HRISTOIT├ŹE s. f. (├Änv.) Via╚Ť─â sau comportare evlavioas─â, conform─â cu morala (cre╚Ötin─â). [Pr.: -to-i-] ÔÇô Din ngr. hristo├şthia.
HRISTOIT├ŹE s. f. (├Änv.) Via╚Ť─â sau comportare evlavioas─â, conform─â cu morala (cre╚Ötin─â). [Pr.: -to-i-] ÔÇô Din ngr. hristo├şthia.
HRISTOIT├ŹE s. f. (├Änvechit) Evlavie. Om cu stare ╚Öi cu hristoitie. ALECSANDRI, T. 1388. ÔÇô Pronun╚Ťat: -to-i-.
hristoit├şe (├«nv.) (-to-i-) s. f., art. hristoit├şa, g.-d. hristoit├şi, art. hristoit├şei
hristoit├şe s. f. (sil. -to-i-), art. hristoit├şa, g.-d. hristoit├şi, art. hristoit├şei
hristoit├şe s. f., g.-d. art. hristoit├şei
HRISTOIT├ŹE s. v. credin╚Ť─â, cucernicie, cuvio╚Öenie, cuvio╚Öie, evlavie, pietate, pio╚Öenie, piozitate, religiozitate, smerenie.
hristoit├şe (-├şi), s. f. ÔÇô Via╚Ť─â cre╚Ötineasc─â. Ngr. ¤ç¤ü╬╣¤â¤ä╬┐╬«╬Ş╬Á╬╣╬▒ (Tiktin; G├íldi 196). Sec. XIX, ├«nv.
hristoitie f. 1. viea╚Ť─â moral─â (conform eticei cre╚Ötine): un t├ón─âr cu stare ╚Öi cu hristoitie AL.; 2. titlul unei c─âr╚Ťi etice de Anton Pann: Hristoitia sau ╚ścoala moralului. [Gr. mod.].
hristo├ştie ╚Öi -├şe f. (ngr. hristoitia, d. vgr. hresto├ętheia, d. hrest├│s, bun, onest, ╚Öi ├¬thos, obice─ş. V. crestomatie, etic). Vech─ş. Cuviin╚Ť─â, polite╚Ť─â.
hristoitie s. v. CREDIN╚Ü─é. CUCERNICIE. CUVIO╚śENIE. CUVIO╚śIE. EVLAVIE. PIETATE. PIO╚śENIE. PIOZITATE. RELIGIOZITATE. SMERENIE.

Hristoitie dex online | sinonim

Hristoitie definitie

Intrare: hristoitie
hristoitie substantiv feminin
  • silabisire: -to-i-