HRINCÚȚĂ, hrincuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui hrincă. – Hrincă + suf. -uță.

HRINCÚȚĂ, hrincuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui hrincă. – Hrincă + suf. -uță.

HRINCÚȚĂ, hrincuțe, s. f. (Mold.) Diminutiv al lui hrincă. A venit timpul să le arătăm și noi celor ce umblă cu nasu-n sus... care-i nemernic: ei, că i-a făcut mama lor cu cămașă de noroc, sau noi, care muncim pentru hrincuța noastră de măligă. CĂLUGĂRU, O. P. 161.

hrincúță (reg.) s. f., g.-d. art. hrincúței; pl. hrincúțe

hrincúță s. f., g.-d. art. hrincúței; pl. hrincúțe