HRÍNCĂ, hrinci, s. f. (Reg.) Felie mare de mămăligă sau de pâine. – Din ucr. hrinka.

HRÍNCĂ, hrinci, s. f. (Reg.) Felie mare de mămăligă sau de pâine. – Din ucr. hrinka.

HRÍNCĂ, hrinci, s. f. (Mold.) Felie mare (de mămăligă sau de pîine). Mănîncă tu... îi răspunse Ironim, uitîndu-se cu silă la strachina cu fasole, la mămăliga tăiată în hrinci, cu ața. CAMILAR, TEM. 347. Chef și voie bună, zise celalalt scoțînd o hrincă înghețată din desagi. CREANGĂ, A. 31. ♦ Fig. Fîșie. Boulenii trăgeau în jug, rumegînd, omul îi îndemna cu biciul, zgîriind o brazdă subțire, adîncă de un lat de mînă, hrinci de lut sărac. CAMILAR, TEM. 47.

hríncă (reg.) s. f., g.-d. art. hríncii; pl. hrinci

hríncă s. f., g.-d. art. hríncii; pl. hrinci

hríncă (hrínci), s. f. – (Mold.) Bucată de mămăligă. Rut. hrinka (DAR; Bogrea, Dacor., IV, 822).

HRÍNCĂ ~ci f. pop. Bucată dintr-un aliment, tăiată, de obicei, subțire. /<ucr. hrinka

hríncă f., pl. ĭ (rut.). Nord. Bucată mare, halcă: o hrincă de mămăligă. – Și hreancă, pl. hrencĭ (Ĭașĭ).

Hrin/că, -ce, -cescu, -co, -cu, -ea v. Ungur II C 1, 2.