hrincă definitie

2 intrări

9 definiții pentru hrincă

HRÍNCĂ, hrinci, s. f. (Reg.) Felie mare de mămăligă sau de pâine. – Din ucr. hrinka.
HRÍNCĂ, hrinci, s. f. (Reg.) Felie mare de mămăligă sau de pâine. – Din ucr. hrinka.
HRÍNCĂ, hrinci, s. f. (Mold.) Felie mare (de mămăligă sau de pîine). Mănîncă tu... îi răspunse Ironim, uitîndu-se cu silă la strachina cu fasole, la mămăliga tăiată în hrinci, cu ața. CAMILAR, TEM. 347. Chef și voie bună, zise celalalt scoțînd o hrincă înghețată din desagi. CREANGĂ, A. 31. ♦ Fig. Fîșie. Boulenii trăgeau în jug, rumegînd, omul îi îndemna cu biciul, zgîriind o brazdă subțire, adîncă de un lat de mînă, hrinci de lut sărac. CAMILAR, TEM. 47.
hríncă (reg.) s. f., g.-d. art. hríncii; pl. hrinci
hríncă s. f., g.-d. art. hríncii; pl. hrinci
hríncă (hrínci), s. f. – (Mold.) Bucată de mămăligă. Rut. hrinka (DAR; Bogrea, Dacor., IV, 822).
HRÍNCĂ ~ci f. pop. Bucată dintr-un aliment, tăiată, de obicei, subțire. /<ucr. hrinka
hríncă f., pl. ĭ (rut.). Nord. Bucată mare, halcă: o hrincă de mămăligă. – Și hreancă, pl. hrencĭ (Ĭașĭ).
Hrin/că, -ce, -cescu, -co, -cu, -ea v. Ungur II C 1, 2.

hrincă dex

Intrare: hrincă
hrincă substantiv feminin
Intrare: Hrincă
Hrincă