HRÍBĂ s. v. rodul-pământului.

hríbă s.f. (reg.) cartof.

hribă s. v. RODUL-PĂMÎNTULUI.

hríbă, hribe, s.f. – (reg.) Specie de ciuperci comestibile: hribă bună, hribă de stejar, hribă de vară (Boletus aereus); hribă de brad, hribă de toamnă (Boletus pinicola); hribă de plop (Leccinum aurantiacum); hribă de carpen (Laccinum carpini). „Este un obicei în Maramureș consumarea preparatelor de ciuperci în perioada posturilor, înaintea sărbătorilor religioase” (Beres, Marta, 2002: 358). „Fata dacă se mărită, / Gândești că-i o hribă friptă” (Bârlea, 1924, II: 208). ♦ (onom.) Hrib, Hriban, nume de familie în Maramureș; Hribe, poreclă în localitatea Valea Stejarului; Hribe-Coapte, poreclă pentru locuitorii din Nănești (Bilțiu-Dăncuș, 2005). – Var. a lui hrib din ucr. hryb „ciupercă” (DER, DEX) sau din sl. chirbǔ „spinare” (Miklosich, Cihac, DA, cf. DER).

hríbă, -e, s.f. – Specie de ciuperci comestibile. Hribă bună, hribă de stejar, hribă de vară (Boletus aereus); hribă de brad, hribă de toamnă (Boletus pinicola); hribă de plop (Leccinum aurantiacum); hribă de carpen (Laccinum carpini). „Este un obicei în Maramureș consumarea preparatelor de ciuperci în perioada posturilor, înaintea sărbătorilor religioase” (Beres, Marta 2002: 358). „Fata dacă se mărită, / Gândești că-i o hribă friptă” (Bârlea 1924 II: 208). Hribe, poreclă în localitatea Valea Stejarului; Hribe-Coapte, poreclă pentru locuitorii din Nănești-Maramureș (T.B. Dăncuș 2005). – Din ucr. hryb „ciupercă”.