HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui.

HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui.

hrepcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 să hrepcuiáscă

hrepcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hrepcuiáscă

A HREPCUÍ ~iésc tranz. pop. A cosi cu hreapca. /hreapcă + suf. ~ui

hrepcuí, hrepcuiésc, vb. IV (reg.) 1. a cosi cu hreapca (v.). 1. (refl.) a se strica, a se hodorogi.

hrepcuì v. a cosi cu hreapca: s’am și eu ce hrepcui și la iarnă ce îmblăti POP.

hrepcuĭésc v. tr. (d. hreapcă). Est. Cosesc cu o coasă cu hrepcă. – Și hripcuĭesc (N. Rev. Rom. 18, 10, 09; 372, 1).