hreniță definitie

2 intrări

11 definiții pentru hreniță

HRENÍȚĂ, hrenițe, s. f. 1. Plantă erbacee, aspră la pipăit, cu frunze cu lobi dințați și cu flori mici, albe (Lepidium campestre). 2. Plantă erbacee cu flori albe, mici, ale cărei frunze se întrebuințează ca salată; creson (Lepidium sativum). [Acc. și: hréniță] – Hrean + suf. -iță.
HRENÍȚĂ, hrenițe, s. f. 1. Plantă erbacee, aspră la pipăit, cu frunze cu lobi dințați și cu flori mici, albe (Lepidium campestre). 2. Plantă erbacee cu flori albe, mici, ale cărei frunze se întrebuințează ca salată; creson (Lepidium sativum). [Acc. și: hréniță] – Hrean + suf. -iță.
hréniță s. f., g.-d. art. hréniței; pl. hrénițe
hreníță s. f., g.-d. art. hreníței; pl. hreníțe
HRENÍȚĂ s. (BOT.) 1. (Lepidium campestre) (reg.) urda-vacii. 2. (Lepidium sativum) creson, (rar) caprilemă.
HRENÍȚĂ s. v. cardama, gălbenea, năsturel, urda-vacii.[1]
HRENÍȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina aspră la pipăit, cu frunze dințate și cu flori mici, albe. /hrean + suf. ~iță
hreniță f. plantă aspră la pipăit, crește prin sămănături și locuri necultivate (Bunias erucago).
hreníță f., pl. e (d. hrean saŭ rut. hrenica). O plantă cruciferă (búnias erucágo). Gălbenică. Altă plantă cruciferă culinară (lepidium sativum). Brîncuță, măcriș de baltă (nastúrtium sativum), din care se face salată și care se întrebuințează și în medicină.
HRENIȚĂ s. (BOT.) 1. (Lepidium campestre) (reg.) urda-vacii. 2. (Lepidium sativum) creson, (rar) caprilemă.
hreniță s. v. CARDAMA. GĂLBENEA. NĂSTUREL. URDA-VACII.[1]

hreniță dex

Intrare: hreniță
hreniță substantiv feminin
Intrare: hreniță
hreniță