hráșpă, V. rașpă.

ráșpă și hráșpă (nord) f., pl. e, rașpắŭ, rașpóĭ (Trans.) n., pl. ăĭe și oaĭe, raspél și rașpél n., pl. e (germ. raspel, d. raspeln, a răzui, vgerm. raspôn [hrespan], de unde și it. raspare, fr. ráper, a răzui, rudă cu rom. hreapcă și grapă. D. germ. vine pol. raszpla și raszpil, rus. ráspilĭ, sîrb. rašpa; ung. raspó și ráspoiv, de unde rașpăŭ și rașpoĭ). Pilă mare și lată de pilit metalu, lemnu, pelea și copitele. – Și răzălăŭ.