hramă definitie

5 definiții pentru hramă

hrámă s. f., g.-d. art. hrámei; pl. hráme
hram(ă) n. și f. un fel de catifea și învelitoare făcută din ea: hram așternut peste rogojini BELDIM., masă cu învelitoare de hram(ă) OD. [Și ihram: Turc.].
2) hram n., pl. urĭ (turc. ihram). Vechĭ. Un fel de plĭuș. Macat din asemenea plĭuș. – La Od. hramă f., pl. e și ămĭ.
hrámă, V. mahramă.
marámă (Munt.), mahrámă și mafrámă (vechĭ), nafrámă și năfrámă (Mold. Trans.) f., pl. e și ă...ămĭ (turc. ar. mahramá, basma de buzunar, de unde și ngr. mahramás, văl femeĭesc; bg. mahramá, maramá, rut. bahráma, rus. bahramá. Cp. cu cataramă). Basma maĭ mare, ștergar orĭ broboadă supțire. La țară, broboadă de mireasă și basma de mire orĭ de vornicel. Fig. Poet. Văl de mireasă. A-țĭ pune marama, a te mărita. Pl. Hora de după cununie și melodia eĭ, numită și nuneasca. – Și măr-, vechĭ măhr-. În Olt. și hramă.

hramă dex

Intrare: hramă
hramă substantiv feminin