Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

7 defini╚Ťii pentru hraconit

HRACON├Ź, hraconesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scuipa. ÔÇô Din hraconit.
HRACON├ŹT s. n. (Reg.) Flegm─â. ÔÇô Comp. sb. hrakotina, ucr. harkotynnja.
hracon├şt s. n.
HRACON├Ź vb. v. scuipa.
hraconit n. scuipat: noaptea să-l muncească, sânge-rău și hraconit! AL. [Slav. HRAKOTINA, salivă].
hracon├şt, -─â adj. (vsl. hrakotina, scu─şpat, hrakati, a scu─şpa; bg. hrak├│tina, scu─şpat; rus. hra- ╚Öi hark├│tina, scu─şpat, hra- ╚Öi h├írkat─ş, h├írknut─ş, a scu─şpa. V. horc─â─ş). Nord. S├«nge hraconit, s├«nge scu─şpat cu horc─â─şal─â.
hraconi vb. v. SCUIPA.

Hraconit dex online | sinonim

Hraconit definitie

Intrare: hraconi
hraconi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: hraconit
hraconit substantiv neutru