hrăpăreț definitie

10 definiții pentru hrăpăreț

HRĂPĂRÉȚ, -EÁȚĂ, hrăpăreți, -e, adj. Care încearcă prin orice mijloace să se îmbogățească; lacom de avere, avid de câștig; rapace. – Hrăpi + suf. -ăreț.
HRĂPĂRÉȚ, -EÁȚĂ, hrăpăreți, -e, adj. Care încearcă prin orice mijloace să se îmbogățească; lacom de avere, avid de câștig; rapace. – Hrăpi + suf. -ăreț.
HRĂPĂRÉȚ, -EÁȚĂ, hrăpăreți, -e, adj. Lacom de pradă; rapace. (Fig.) Exploatarea hrăpăreață a coloniilor și a țărilor dependente a făcut să crească enorm avîntul luptei de eliberare națională din aceste țări. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2510. – Variantă: hrăpáreț, -ă (ANGHEL-IOSIF, C. L. 58) adj.
hrăpăréț adj. m., pl. hrăpăréți; f. hrăpăreáță, pl. hrăpăréțe
hrăpăréț adj. m., pl. hrăpăréți; f. sg. hrăpăreáță, pl. hrăpăréțe
HRĂPĂRÉȚ adj. aprig, apucător, lacom, nesătul, (livr.) cupid, rapace, (pop.) hapsân. (Un om tare ~.)
HRĂPĂRÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) Care caută prin orice mijloace să ia cât mai mult (pentru sine); lacom; rapace. /a răpi + suf. ~eț
hrăpáreț, V. răpareț.
răpáreț, -ă adj. (d. răpesc). Rar. Rapace, prădator: lupu e răpareț. – Și hrăpáreț.
HRĂPĂREȚ adj. aprig, apucător, lacom, nesătul, (livr.) cupid, rapace, (pop.) hapsîn. (Un om tare ~.)

hrăpăreț dex

Intrare: hrăpăreț
hrăpăreț adjectiv