HRĂNITÓR, -OÁRE, hrănitori, -oare, adj. Care hrănește bine; nutritiv. – Hrăni + suf. -tor.

HRĂNITÓR, -OÁRE, hrănitori, -oare, adj. Care hrănește bine; nutritiv. – Hrăni + suf. -tor.

HRĂNITÓR, -OÁRE, hrănitori, -oare, adj. Care hrănește, care nutrește; nutritor, nutritiv. Laptele e un aliment hrănitor. ◊ (Poetic) Acuma cîmpul toamnei, ieșit din amorțeală, Trimite lungi ghirlande de aur hrănitor. DRAGOMIR, P. 59.

hrănitór adj. m., pl. hrănitóri; f. sg. și pl. hrănitoáre

hrănitór adj. m.. pl. hrănitóri; f. sg. și pl. hrănitoáre

HRĂNITÓR adj. consistent, nutritiv, sățios, suculent, (livr.) feculent, (astăzi rar) substanțial, (înv.) mistuitor, nutritor, săturăcios, săturător. (Alimente, substanțe ~oare.)

HRĂNITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care hrănește; cu proprietatea de a hrăni; nutritiv. Substanță ~oare. /a hrăni + suf. ~tor

hrănitor a. și m. care hrănește.

HRĂNITOR adj. consistent, nutritiv, sățios, suculent, (livr.) feculent, (astăzi rar) substanțial, (înv.) mistuitor, nutritor, săturăcios, săturător. (Alimente, substanțe ~.)