Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru hr─ânitor

HR─éNIT├ôR, -O├üRE, hr─ânitori, -oare, adj. Care hr─âne╚Öte bine; nutritiv. ÔÇô Hr─âni + suf. -tor.
HR─éNIT├ôR, -O├üRE, hr─ânitori, -oare, adj. Care hr─âne╚Öte bine; nutritiv. ÔÇô Hr─âni + suf. -tor.
HR─éNIT├ôR, -O├üRE, hr─ânitori, -oare, adj. Care hr─âne╚Öte, care nutre╚Öte; nutritor, nutritiv. Laptele e un aliment hr─ânitor. ÔŚŐ (Poetic) Acuma c├«mpul toamnei, ie╚Öit din amor╚Ťeal─â, Trimite lungi ghirlande de aur hr─ânitor. DRAGOMIR, P. 59.
hrănitór adj. m., pl. hrănitóri; f. sg. și pl. hrănitoáre
hrănitór adj. m.. pl. hrănitóri; f. sg. și pl. hrănitoáre
HR─éNIT├ôR adj. consistent, nutritiv, s─â╚Ťios, suculent, (livr.) feculent, (ast─âzi rar) substan╚Ťial, (├«nv.) mistuitor, nutritor, s─âtur─âcios, s─âtur─âtor. (Alimente, substan╚Ťe ~oare.)
HR─éNIT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) Care hr─âne╚Öte; cu proprietatea de a hr─âni; nutritiv. Substan╚Ť─â ~oare. /a hr─âni + suf. ~tor
hrănitor a. și m. care hrănește.
HR─éNITOR adj. consistent, nutritiv, s─â╚Ťios, suculent, (livr.) feculent, (ast─âzi rar) substan╚Ťial, (├«nv.) mistuitor, nutritor, s─âtur─âcios, s─âtur─âtor. (Alimente, substan╚Ťe ~.)

Hr─ânitor dex online | sinonim

Hr─ânitor definitie

Intrare: hr─ânitor
hr─ânitor adjectiv