hotărnicie definitie

7 definiții pentru hotărnicie

HOTĂRNICÍE, hotărnicii, s. f. Fixare, pe bază de măsurări, a hotarelor unei regiuni, a unei proprietăți etc. – Hotarnic + suf. -ie.
HOTĂRNICÍE, hotărnicii, s. f. Fixare, pe bază de măsurări, a hotarelor (unei regiuni, unei proprietăți etc.). – Hotarnic + suf. -ie.
HOTĂRNICÍE, hotărnicii, s. f. 1. Delimitare. Prin fața fabricilor... ce-și ridică coșul de fier înnegrit de fum, ca un stîlp de hotărnicie între două moșii, cineva se opri. ARDELEANU, D. 132. 2. Fixarea pe bază de măsurătoare a hotarelor (unei regiuni, unei proprietăți etc.). În anul 1779 se deschide la Moscova o școală de hotărnicie. PROBL. GEOGR. II 22.
hotărnicíe s. f., art. hotărnicía, g.-d. art. hotărnicíei; pl. hotărnicíi, art. hotărnicíile
hotărnicíe s. f., art. hotărnicía, g.-d. art. hotărnicíei; pl. hotărnicíi, art. hotărnicíile
hotărnicie f. fixarea hotarelor unei moșii: termen de hotărnicie.
hotărnicíe f. Delimitare, fixare de hotare.

hotărnicie dex

Intrare: hotărnicie
hotărnicie substantiv feminin