hotărnici definitie

12 definiții pentru hotărnici

HOTĂRNICÍ, hotărnicesc, vb. IV. Tranz. A pune sau a constitui hotar unei proprietăți, unei regiuni etc.; a delimita o proprietate, o regiune etc. de alta. – Din hotarnic.
HOTĂRNICÍ, hotărnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pune sau a constitui hotar unei proprietăți, unei regiuni etc.; a delimita o proprietate, o regiune etc. de alta. – Din hotarnic.
HOTĂRNICÍ, hotărnicesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire Ia proprietăți sau regiuni, p. ext. la persoanele care ocupă sau stăpînesc locul) A pune sau a fi, a constitui hotar; a delimita. Privea în neștire spre grădinița plină de flacările trandafirilor, spre șirul de plopi care hotărnicea curtea, spre zarea întunecată de razele piezișe ale soarelui. SADOVEANU, O. V 599. Valea Cîinelui, care ne hotărnicește de partea cealaltă. REBREANU, R. I 71. Fata se furișă in grădină, alunecînd ușoară pe lîngă gardul de stuf ce hotărnicea proprietatea lui Crivăț. SANDU-ALDEA, D. N. 184.
hotărnicí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hotărnicésc, imperf. 3 sg. hotărniceá; conj. prez. 3 să hotărniceáscă
hotărnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hotărnicésc, imperf. 3 sg. hotărniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. hotărniceáscă
HOTĂRNICÍ vb. v. delimita.
HOTĂRNICÍ vb. v. învecina, mărgini.
A HOTĂRNICÍ ~ésc tranz. rar (proprietăți, regiuni etc.) A delimita printr-un hotar; a demarca. /Din hotarnic
hotărnicì v. a delimita o moșie.
hotărnicésc v. tr. Delimitez, stabilesc hotarele.
HOTĂRNICI vb. a circumscrie, a delimita, a demarca, a limita, a marca, a mărgini, (înv.) a hotărî, a semna. (A ~ un teren.)
hotărnici vb. v. ÎNVECINA. MĂRGINI.

hotărnici dex

Intrare: hotărnici
hotărnici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a