Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru hot─ârnici

HOT─éRNIC├Ź, hot─ârnicesc, vb. IV. Tranz. A pune sau a constitui hotar unei propriet─â╚Ťi, unei regiuni etc.; a delimita o proprietate, o regiune etc. de alta. ÔÇô Din hotarnic.
HOT─éRNIC├Ź, hot─ârnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pune sau a constitui hotar unei propriet─â╚Ťi, unei regiuni etc.; a delimita o proprietate, o regiune etc. de alta. ÔÇô Din hotarnic.
HOT─éRNIC├Ź, hot─ârnicesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire Ia propriet─â╚Ťi sau regiuni, p. ext. la persoanele care ocup─â sau st─âp├«nesc locul) A pune sau a fi, a constitui hotar; a delimita. Privea ├«n ne╚Ötire spre gr─âdini╚Ťa plin─â de flac─ârile trandafirilor, spre ╚Öirul de plopi care hot─ârnicea curtea, spre zarea ├«ntunecat─â de razele piezi╚Öe ale soarelui. SADOVEANU, O. V 599. Valea C├«inelui, care ne hot─ârnice╚Öte de partea cealalt─â. REBREANU, R. I 71. Fata se furi╚Ö─â in gr─âdin─â, alunec├«nd u╚Öoar─â pe l├«ng─â gardul de stuf ce hot─ârnicea proprietatea lui Criv─â╚Ť. SANDU-ALDEA, D. N. 184.
hot─ârnic├ş (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. hot─ârnic├ęsc, imperf. 3 sg. hot─ârnice├í; conj. prez. 3 s─â hot─ârnice├ísc─â
hot─ârnic├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. hot─ârnic├ęsc, imperf. 3 sg. hot─ârnice├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. hot─ârnice├ísc─â
HOT─éRNIC├Ź vb. v. delimita.
HOT─éRNIC├Ź vb. v. ├«nvecina, m─ârgini.
A HOT─éRNIC├Ź ~├ęsc tranz. rar (propriet─â╚Ťi, regiuni etc.) A delimita printr-un hotar; a demarca. /Din hotarnic
hot─ârnic├Č v. a delimita o mo╚Öie.
hot─ârnic├ęsc v. tr. Delimitez, stabilesc hotarele.
HOTĂRNICI vb. a circumscrie, a delimita, a demarca, a limita, a marca, a mărgini, (înv.) a hotărî, a semna. (A ~ un teren.)
hotărnici vb. v. ÎNVECINA. MĂRGINI.

Hot─ârnici dex online | sinonim

Hot─ârnici definitie

Intrare: hot─ârnici
hot─ârnici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a