HOTĂRÎ́, hotărăsc,
vb. IV.
I. 1. Tranz. și
refl. A alege (între mai multe posibilități), a lua sau a face să ia o hotărâre; a (se) decide. ♦
Tranz. (Rar; construit cu dativul) A porunci cuiva să facă ceva.
2. Tranz. A stabili, a fixa o dată, un termen etc.
3. Tranz. A destina, a meni pe cineva pentru ceva.
II. Tranz. (
Înv.) A stabili limitele unui teritoriu, a pune hotar. ♦
Refl. A se mărgini cu..., a fi vecin cu... – Din
hotar. HOTĂRÎ́, hotărăsc,
vb. IV.
I. 1. Tranz. și
refl. A alege (între mai multe posibilități), a lua sau a face să ia o hotărâre; a (se) decide. ♦
Tranz. (Rar; construit cu dativul) A porunci cuiva să facă ceva.
2. Tranz. A stabili, a fixa o dată, un termen etc.
3. Tranz. A destina, a meni pe cineva pentru ceva.
II. Tranz. (
Înv.) A stabili limitele unui teritoriu, a pune hotar. ♦
Refl. A se mărgini cu..., a fi vecin cu... – Din
hotar. HOTĂRÎ́, hotărăsc,
vb. IV.
I. Tranz. 1. A lua o hotărîre; a decide. Am hotărît să lucrez mai cu spor, mai frumos. VINTILĂ, O. 34. A doua zi după această solemnitate, hotărîi să merg să vizitez mînăstirile Moldovei. BOLINTINEANU, O. 281. ◊
Refl. Deodată se hotărî, deschise ușa și intră. DUMITRIU, N. 17. S-a hotărît a se duce în toată lumea. CREANGĂ, P. 89. În fața unei asemenea stări de lucruri, comitetul Frăției s-a hotărît la o mișcare revoluționară. GHICA, S. A. 155. ◊
Refl. impers. În urma unui asemenea discurs s-a hotărît ca să se adune cu toții la subprefect. DELAVRANCEA, H. T. 215. ♦ A face pe cineva să ia o hotărîre; a determina; a convinge. Încurajarea și asigurarea lui Ion îl hotărăște să intre și el înăuntru. SP. POPESCU, M. G. 68. ♦ (Construit cu dativul) A lua o hotărîre cu privire la cineva, a porunci cuiva să facă ceva. O să mă duc la Ghiță, se supără Stoica Cerneț, și o să-i hotărăsc să nu se arate dușman satului, c-o să-i meargă rău. SADOVEANU, M. C. 192. Nu demult, o dat Pavăl pe-acasă și-o hotărît fetei așa. MIRONESCU, S. A. 95. Manda împotrivindu-se, tatăl său se aprinse de mînie și-i hotărî ca a doua zi să fie gata de a se cununa cu tînărul polon. NEGRUZZI, S. I 107.
2. A stabili, a fixa. Astfel vorbeau coloniștii cînd umblau cu sania spre Brăila în ziua de duminică pe care au fost hotărît-o. SADOVEANU, P. M. 180. Prin trecutele mele scrisori eu te-am rugat ca să-mi hotărăști o sumă de bani pe fieștecare lună. KOGĂLNICEANU, S. 134. ♦ (Învechit) A considera, a socoti cu fermitate că un lucru este într-un anumit fel. (Atestat în forma hotărește) Văzîndu-i cinevași cum sînt de bine și curat îmbrăcați la vremea muncii, iarăși îi hotărește că sînt fericiți. GOLESCU, Î. 83.
3. (Cu privire la oameni) A destina, a meni. Or să mă hotărască la moarte. ALECSANDRI, T. 609. Acum numai Ruxanda rămăsese din familia lui Petru Rareș, și pre dînsa boierii ucigași o hotărîseră a fi soție unui oarecărui numit Jolde. NEGRUZZI, S. I 144. Brîncoveanul Constantin... De averi ce tot strîngea Sultanul se îngrijea Și de moarte-l hotăra. ALECSANDRI, P. P. 210.
II. (Învechit)
1. Tranz. A pune hotar (unei proprietăți, unei regiuni, unei țări); a delimita, a hotărnici. Eu pe Vidra mi-am lăsat Într-un codru depărtat Hotărînd moșiele. ALECSANDRI, P. P. 101.
2. Refl. A se mărgini cu..., a se învecina cu..., a fi vecin cu... (Atestat în forma hotăraște) Județul Putna se hotăraște spre apus și cu Transilvania. I. IONESCU, P. 12. –
Prez. ind. și: hotăresc (EMINESCU, N. 62, ALECSANDRI, T. 319),
pers. 3
sg. și: hotăraște.