hotărâtor definitie

11 definiții pentru hotărâtor

HOTĂRÂTÓR, -OÁRE, hotărâtori, -oare, adj. Care hotărăște sau are puterea de a decide; decisiv, determinant. ♦ De importanță capitală; crucial. – Hotărî + suf. -tor.[1]
HOTĂRÂTÓR, -OÁRE, hotărâtori, -oare, adj. Care hotărăște sau are puterea de a decide; decisiv, determinant. ♦ De importanță capitală; crucial. – Hotărî + suf. -tor.[1]
HOTĂRÎTÓR, -OÁRE, hotărîtori, -oare, adj. Care hotărăște, care are puterea de a decide; decisiv, determinant. Argument hotărîtor. ▭ Industrializarea socialistă are o importanță hotărîtoare pentru asigurarea și întărirea alianței clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare, in condițiile cînd puterea politică este deținută de clasa muncitoare. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 7-8, 86.
hotărấtor adj. m., pl. hotărâtóri; f. sg. și pl. hotărâtoáre
hotărâtór adj. m., pl. hotărâtóri; f. sg. și pl. hotărâtoáre
HOTĂRÂTÓR adj. 1. decisiv, determinant, (livr.) irefutabil, (franțuzism înv.) ponderos, (fig.) strivitor, zdrobitor. (Argumente ~oare.) 2. v. convingător. 3. v. esențial.
Hotărâtor ≠ nedeterminant
HOTĂRÂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care hotărăște sau care poate determina luarea unei hotărâri; decisiv; determinat. Argument ~. /a hotărî + suf. ~tor
hotărîtor a. care hotărăște, decisiv: moment hotărîtor.
hotărîtór, -oáre adj. Deciziv, care hotărăște: atacu cavaleriiĭ a fost hotărîtor.
HOTĂRÎTOR adj. 1. decisiv, determinant, (livr.) irefutabil, (franțuzism înv.) ponderos, (fig.) strivitor, zdrobitor. (Argumente ~.) 2. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (O dovadă ~; un exemplu ~.) 3. adînc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esențial, fundamental, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanțial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.)

hotărâtor dex

Intrare: hotărâtor
hotărâtor adjectiv