HÓSTIE, hostii, s. f. 1. Jertfă adusă zeilor, la greci și la romani. ♦ Jertfă (de obicei un animal) adusă lui Dumnezeu. 2. Azimă pe care catolicii o folosesc la împărtășanie. – Din lat. hostia, fr. hostie.

HÓSTIE, hostii, s. f. 1. Jertfă adusă zeilor, la greci și la romani. ♦ Jertfă (de obicei un animal) adusă lui Dumnezeu. 2. Azimă pe care catolicii o folosesc la împărtășanie. – Din lat. hostia, fr. hostie.

hóstie (-ti-e) s. f., art. hóstia (-ti-a), g.-d. art. hóstiei; pl. hóstii, art. hóstiile (-ti-i)

hóstie s. f. (sil. -ti-e), art. hóstia, (sil. -ti-a), g.-d. art. hóstiei; pl. hóstii, art. hóstiile (sil. -ti-i-)

HÓSTIE s.f. 1. (Ist.; la greci și la romani) Jertfă adusă zeilor; (la evrei) animal adus ca jertfă lui Dumnezeu. ♦ (În biserica catolică) Azima împărtășaniei. 2. (Fig.) Victimă. [Gen. -iei. / < fr. hostie, lat. hostia].

HÓSTIE s. f. 1. (la greci și la romani) jertfă adusă zeilor; (la evrei) animal adus ca jertfă lui Dumnezeu. 2. (la catolici) azima împărtășaniei. 3. (fig.) victimă. (< fr. hostie, lat. hostia)

HÓSTIE ~i f. 1) (în antichitate) Ființă jertfită divinității. 2) (în catolicism) Azimă pentru împărtășanie. /<lat. hostia