Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru hortativ

HORTAT├ŹV, -─é, hortativi, -e, adj. (Gram.; despre forme verbale sau despre propozi╚Ťii) Care exprim─â un ├«ndemn, de ├«ndemn. ÔÇô Din lat. hortativus.
HORTAT├ŹV, -─é, hortativi, -e, adj. (Gram.; despre forme verbale sau despre propozi╚Ťii) Care exprim─â un ├«ndemn, de ├«ndemn. ÔÇô Din lat. hortativus.
HORTAT├ŹV, -─é, hortativi, -e, adj. (Gram.) Care exprim─â un ├«ndemn, de ├«ndemn. Propozi╚Ťie hortativ─â. ÔŚŐ (Substantivat) Viitorul are uneori valoare de hortativ, exprim├«nd un ├«ndemn. L. ROM. 1953, nr. 4, 45.
hortat├şv adj. m., pl. hortat├şvi; f. hortat├şv─â, pl. hortat├şve
hortat├şv adj. m., pl. hortat├şvi; f. sg. hortat├şv─â, pl. hortat├şve
HORTAT├ŹV, -─é adj. (Gram.) Care exprim─â un ├«ndemn. [< lat. hortativus].
HORTAT├ŹV, -─é adj. (despre forme verbale, propozi╚Ťii) care exprim─â un ├«ndemn. (< lat. hortativus)
HORTAT├ŹV ~─â (~i, ~e) (despre propozi╚Ťii sau forme verbale) Care exprim─â un ├«ndemn, o porunc─â. /<lat. hortativus
HORTAT├ŹV, -─éadj. (< lat. hortativus): ├«n sintagmele form─â verbal─â hortativ─â ╚Öi propozi╚Ťie hortativ─â (v.).

Hortativ dex online | sinonim

Hortativ definitie

Intrare: hortativ
hortativ adjectiv