horotérmă s. f., pl. horotérme

HOROTÉRMĂ s. f. limita inferioară a temperaturii până la care se poate întinde zona împădurită. (< fr. horotherme)

HORO-2 „hotar, limită, demarcație”. ◊ gr. horos „limită, bornă” > fr. horo-, engl. id. > rom. horo-. □ ~termă (v. -term), s. f., limita inferioară a temperaturii pînă la care se poate extinde zona împădurită.