horopsit definitie

2 intrări

28 definiții pentru horopsit

HOROPSÍ vb. IV v. oropsi.
HOROPSÍT, -Ă adj. v. oropsit.
OROPSÍ, oropsesc, vb. IV. Tranz. 1. A asupri, a urgisi, a prigoni, a persecuta. 2. (Pop.) A izgoni, a alunga. ♦ A lăsa la voia întâmplării; a părăsi. 3. (Înv. și reg.) A certa, a ocărî, a blestema. [Var.: (reg.) horopsí vb. IV] – Et. nec.
OROPSÍT, -Ă, oropsiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Asuprit, prigonit, urgisit; chinuit. ♦ Sărman; prăpădit, nenorocit; (despre copii) fără familie, părăsit. ♦ Lăsat la voia întâmplării, neîngrijit; uitat, părăsit. [Var.: (reg.) horopsít, -ă adj.] – V. oropsi.
HOROPSÍ, horopsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) V. oropsi.
HOROPSÍT, -Ă, horopsiți, -te, adj. (Reg.) V. oropsit.
OROPSÍ, oropsesc, vb. IV. Tranz. 1. A asupri, a urgisi, a prigoni, a persecuta. 2. (Pop.) A izgoni, a alunga. ♦ A lăsa la voia întâmplării; a părăsi. 3. (Înv. și reg.) A certa, a ocărî, a blestema. [Var.: (reg.) horopsí vb. IV] – Et. nec.
OROPSÍT, -Ă, oropsiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Asuprit, prigonit, urgisit; chinuit. ♦ Sărman; prăpădit, nenorocit; (despre copii) fără familie, părăsit. ♦ Lăsat la voia întâmplării, neîngrijit; uitat, părăsit. [Var.: (reg.) horopsít, -ă adj.] – V. oropsi.
HOROPSÍ vb. IV v. oropsi.
HOROPSÍT, -Ă adj. v. oropsit.
OROPSÍ, oropsesc, vb. IV. Tranz. 1. A asupri, a urgisi, a prigoni, a persecuta. Pasări, fiare și lighioane trăiau de el oropsite. ODOBESCU, S. III 203. Se însura și luă o altă babă, care avea și ea un băiat; însă baba ținea, mai mult la al ei și-l oropsea pe al unchiașului. ȘEZ. VIII 132. 2. (Învechit) A izgoni, a alunga. Ah! Spătarul? Tu în Argeș? Pe cît știu Oropsitu-te-am în valea Dîmboviței. Cu ce voie Vii la Curte? DAVILA, V. V. 151. Îi oropsi pe amîndoi și nu mai voia să știe și să auză de dînșii. ISPIRESCU, I. 154. ♦ A părăsi, a lăsa la voia întîmplării. Bărbățelul mi-a plecat, Singură că m-a lăsat... Singură m-a oropsit. TEODORESCU, P. P. 277. 3. (Regional) A certa, a ocări, a blestema. Să mă ierți, Darie, să mă ierți că te-am ocărit, că te-am oropsit, că te-am drăcuit. STANCU, D. 325. – Variantă: (regional) horopsí (CREANGĂ, P. 283) vb. IV.
OROPSÍT, -Ă, oropsiți, -te, adj. Asuprit, prigonit, urgisit, chinuit. Starea mulțimii oropsite se îmbunătățește. SADOVEANU, E. 20. Mai erau cîteva femei, speriate și bocite fiecare cu o legăturică de merinde subțioară, pentru bărbații lor oropsiți. REBREANU, R. I 114. Se ridică împotriva formei sociale din vremea, lor, în numele intereselor claselor de jos oropsite și sărace. IBRĂILEANU, SP. CR. 204. ♦ Sărman, prăpădit, nenorocit; (despre copii) fără familie, părăsit. Dar ce om!... Cel mai oropsit... Era trențăros, murdarȘ slab. GALACTION, O. I 84. Cît a dorit el, copilul sărman și oropsit, să aibă căluțul lui! SANDU-ALDEA, T. P. 15. – Variantă: (regional) horopsít, -ă (CREANGĂ, P. 89, NEGRUZZI, S. I 168) adj.
oropsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oropsésc, imperf. 3 sg. oropseá; conj. prez. 3 să oropseáscă
oropsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oropsésc, imperf. 3 sg. oropseá; conj. prez. 3 sg. și pl. oropseáscă
OROPSÍ vb. 1. v. persecuta. 2. v. oprima.
OROPSÍ vb. v. abandona, admonesta, afurisi, alunga, anatemiza, blestema, certa, dăscăli, depărta, dojeni, excomunica, goni, izgoni, îndepărta, lăsa, moraliza, mustra, părăsi.
OROPSÍT adj. v. abandonat, alungat, gonit, izgonit, neglijat, părăsit.
OROPSÍT adj., s. 1. adj. v. persecutat. 2. adj., s. v. oprimat. 3. adj., s. v. sărac.
oropsí (oropsésc, oropsít), vb.1. A azvîrli, a respinge, a alunga. – 2. A deprecia, a disprețui, a defavoriza. – Var. (Mold.) horopsi. Origine necunoscută. Der. din ngr. ἐξορίζω „a exila” (Cihac, II, 681) sau ỏρίζω „a limita” (Scriban) nu e probabilă; dar e vorba neîndoielnic de un cuvînt ngr.
A OROPSÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A face să suporte o pacoste, o năpastă, o urgie; a urgisi; a năpăstui. 2) înv. (ființe) A forța să părăsească un loc; a alunga; a izgoni. 3) înv. (bătrâni, bolnavi, copii) A lăsa fără îngrijire; a lăsa la voia întâmplării. /Orig. nec.
horopsì v. Mold. V. oropsì: văzându-se așa de nenorocită și horopsită CR.
oropsì v. a alunga cu mânie: împăratul oropsi pe fică-sa ISP. [Origină necunoscută].
horopsésc, V. oropsesc.
oropsésc v. tr. (din *oripsesc, d. ngr. orizo, aor. órisa și óripsa, mărginesc, separ. V. orizont). Nu maĭ ĭubesc, urgisesc: a oropsi un copil. – Și hor- (est). V. dizgrațiez.
oropsi vb. v. ABANDONA. ADMONESTA. AFURISI. ALUNGA. ANATEMIZA. BLESTEMA. CERTA. DĂSCĂLI. DEPĂRTA. DOJENI. EXCOMUNICA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. LĂSA. MORALIZA. MUSTRA. PĂRĂSI.
OROPSI vb. 1. a năpăstui, a nedreptăți, a persecuta, a prigoni, a urgisi, (înv. și reg.) a strîmbătăți, (înv.) a obidi, (grecism înv.) a catatrexi. (De ce îl ~ fără motiv?) 2. a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.)
oropsit adj. v. ABANDONAT. ALUNGAT. GONIT. IZGONIT. NEGLIJAT. PĂRĂSIT.
OROPSIT adj., s. 1. adj. năpăstuit, nedreptățit, persecutat, urgisit, (pop.) obidit. (Om profund ~ ) 2. adj., s. asuprit, exploatat, împilat, năpăstuit, oprimat, persecutat, prigonit, urgisit, (pop.) obidit, (înv.) obijduit, (fig.) apăsat, despuiat. (Masele ~ s-au ridicat la luptă.)

horopsit dex

Intrare: oropsi
horopsi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
oropsi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: oropsit
oropsit adjectiv
horopsit