Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 912040:

HOROBĂÍ, horobăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se învîrti de colo pînă colo, făcînd mai mult zgomot decît treabă. Aleargă, asudă, horobăiește grozav. REBREANU, R. I 72. Pînă s-au culcat ei, a trecut vremea – zise maică-sa, horobăind pe lîngă foc. id. ib. 204.

horobăire definitie

horobăire dex