Dicționare ale limbii române

2 intrări

3 definiții pentru horobăire

HOROBĂÍ, horobăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se învîrti de colo pînă colo, făcînd mai mult zgomot decît treabă. Aleargă, asudă, horobăiește grozav. REBREANU, R. I 72. Pînă s-au culcat ei, a trecut vremea – zise maică-sa, horobăind pe lîngă foc. id. ib. 204.
HOROBĂÍ, horobăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A se învârti de colo până colo (făcând mai mult zgomot decât treabă).
horobăí (-íesc, horobăít), vb. A se strădui, a-și căuta de lucru. Creație expresivă, poate proprie lui Rebreanu (nu apare în dicționare); cf. înhodoroba, cotrobăi.

horobăire definitie

horobăire dex

Intrare: horobăi
horobăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: horobăire
horobăire infinitiv lung