Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru horneț

HORNÉȚ, hornețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui horn; coș (la o casă). – Horn + suf. -eț.
HORNÉȚ, hornețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui horn; coș (la o casă). – Horn + suf. -eț.
HORNÉȚ, hornețe, s. n. (Regional) Coș (8). Ninsese atîta cît... abia hornețele mai sta în afară. SBIERA, P. 250.
hornéț (reg.) s. n., pl. hornéțe
hornéț s. n., pl. hornéțe
HORNÉȚ s. v. cămin, coș, horn.
horneț s. v. CĂMIN. COȘ. HORN.
hornéț, horneți, s.m. – (reg.) Cucuvea (ALR, cf. Farcaș, 2009: 59). ♦ (top.) Horneț, localitate în Maramureșul din dreapta Tisei (Filipașcu, 1940). – Din horn (< ucr. horn) + suf. -eț (MDA).

Horneț dex online | sinonim

Horneț definitie

Intrare: horneț
horneț substantiv neutru