HORMÓN, hormoni, s. m. Substanță secretată de glandele endocrine sau de alte țesuturi, care stimulează și coordonează activitatea anumitor organe sau a întregului organism. – Din fr. hormone.

HORMÓN, hormoni, s. m. Substanță secretată de glandele endocrine sau de alte țesuturi, care stimulează și coordonează activitatea anumitor organe sau a întregului organism. – Din fr. hormone.

HORMÓN, hormoni, s. m. Substanță secretată de țesuturile endocrine, care stimulează și coordonează activitatea anumitor organe sau a întregului organism. Hormoni sexuali.

ACTH [cit. aceteháș] s. n., art. ACTH-ul

hormón s. m., pl. hormóni

hormón s. m., pl. hormóni

ACTH s. (BIOL.) adrenocorticotrop.

HORMON FOLICULÁR s. v. foliculină.

HORMÓN s.m. Secreție a glandelor endocrine, care stimulează și coordonează activitatea anumitor organe sau a întregului organism. [< fr., engl. hormone, cf. gr. horman – a excita].

HORMÓN¹ s. m. substanță biochimică, secreție a glandelor endocrine, care stimulează creșterea și procesele metabolice și fiziologice din organism. (< fr. hormone)

HORMON²(O)- elem. „hormon”. (< fr. hormn/o/-, cf. gr. hormao, a excita)

HORMÓN ~i m. Substanță secretată de glandele endocrine sau ale unor țesuturi care contribuie la dezvoltarea și funcționarea normală a organismului. /<fr. hormone

HORMON FOLICULAR s. (BIOL.) foliculină.

HORMÓN (< fr. {i}; {s} gr. hormaein „a excita, a stimula”) s. m. Produs de secreție al unei glande endocrine sau al unor țesuturi fără structură glandulară tipică; vehiculat pe care sangvină în tot organismul, acționează la distanță, în doze foarte mici, asupra unor organe sau țesuturi (ex. insulina, testosteronul etc.). H. contribuie la dezvoltarea și funcționarea normală a organismului. Descoperiți inițial de Arnold A. Bertholt (1849), au fost studiați ulterior de Ch. Darwin, Johannes Fiting, Ernest H. Starling (care a introdus denumirea), împreună cu William M. Bayliss. Au fost izolați de Fr.G. Banting și Ch.H. Best (1921). H. sintetici au utilizări importante în medicina genetică și agricultură.

HORMON-, v. HORMONO-. □ ~emie (v. -emie), s. f., prezență a unui anumit hormon în sînge; ~urie (v. -urie), s. f., prezența hormonilor în urină.

ACTH s. n. Hormon proteic secretat de hipofiză, care stimulează glanda corticosuprarenală. [Sin.: Hormon adrenocorticotropic] (acronim, din engl. adrenocorticotropic hormone = hormon adrenocorticotropic (< pref. ad- (= lângă) + pref. reno/i- (= referitor la rinichi < lat. renes = rinichi) + pref. cortico- (= referitor la scoarța cerebrală < lat. cortic-, cortex = scoarță) + suf. -tropic (= care acționează asupra, influențează activitatea (de ex., a unei glande) < (termin. științif.) gr. tropos))) [def. MW]