Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru hormon

HORM├ôN, hormoni, s. m. Substan╚Ť─â secretat─â de glandele endocrine sau de alte ╚Ťesuturi, care stimuleaz─â ╚Öi coordoneaz─â activitatea anumitor organe sau a ├«ntregului organism. ÔÇô Din fr. hormone.
HORM├ôN, hormoni, s. m. Substan╚Ť─â secretat─â de glandele endocrine sau de alte ╚Ťesuturi, care stimuleaz─â ╚Öi coordoneaz─â activitatea anumitor organe sau a ├«ntregului organism. ÔÇô Din fr. hormone.
HORM├ôN, hormoni, s. m. Substan╚Ť─â secretat─â de ╚Ťesuturile endocrine, care stimuleaz─â ╚Öi coordoneaz─â activitatea anumitor organe sau a ├«ntregului organism. Hormoni sexuali.
ACTH [cit. aceteháș] s. n., art. ACTH-ul
horm├│n s. m., pl. horm├│ni
horm├│n s. m., pl. horm├│ni
ACTH s. (BIOL.) adrenocorticotrop.
HORMON FOLICULÁR s. v. foliculină.
HORM├ôN s.m. Secre╚Ťie a glandelor endocrine, care stimuleaz─â ╚Öi coordoneaz─â activitatea anumitor organe sau a ├«ntregului organism. [< fr., engl. hormone, cf. gr. horman ÔÇô a excita].
HORM├ôN1 s. m. substan╚Ť─â biochimic─â, secre╚Ťie a glandelor endocrine, care stimuleaz─â cre╚Öterea ╚Öi procesele metabolice ╚Öi fiziologice din organism. (< fr. hormone)
HORMON2(O)- elem. ÔÇ×hormonÔÇŁ. (< fr. hormn/o/-, cf. gr. hormao, a excita)
HORM├ôN ~i m. Substan╚Ť─â secretat─â de glandele endocrine sau ale unor ╚Ťesuturi care contribuie la dezvoltarea ╚Öi func╚Ťionarea normal─â a organismului. /<fr. hormone
HORMON FOLICULAR s. (BIOL.) foliculin─â.
HORM├ôN (< fr. {i}; {s} gr. hormaein ÔÇ×a excita, a stimulaÔÇŁ) s. m. Produs de secre╚Ťie al unei glande endocrine sau al unor ╚Ťesuturi f─âr─â structur─â glandular─â tipic─â; vehiculat pe care sangvin─â ├«n tot organismul, ac╚Ťioneaz─â la distan╚Ť─â, ├«n doze foarte mici, asupra unor organe sau ╚Ťesuturi (ex. insulina, testosteronul etc.). H. contribuie la dezvoltarea ╚Öi func╚Ťionarea normal─â a organismului. Descoperi╚Ťi ini╚Ťial de Arnold A. Bertholt (1849), au fost studia╚Ťi ulterior de Ch. Darwin, Johannes Fiting, Ernest H. Starling (care a introdus denumirea), ├«mpreun─â cu William M. Bayliss. Au fost izola╚Ťi de Fr.G. Banting ╚Öi Ch.H. Best (1921). H. sintetici au utiliz─âri importante ├«n medicina genetic─â ╚Öi agricultur─â.
HORMON-, v. HORMONO-. Ôľí ~emie (v. -emie), s. f., prezen╚Ť─â a unui anumit hormon ├«n s├«nge; ~urie (v. -urie), s. f., prezen╚Ťa hormonilor ├«n urin─â.
ACTH s. n. Hormon proteic secretat de hipofiz─â, care stimuleaz─â glanda corticosuprarenal─â. [Sin.: Hormon adrenocorticotropic] (acronim, din engl. adrenocorticotropic hormone = hormon adrenocorticotropic (< pref. ad- (= l├óng─â) + pref. reno/i- (= referitor la rinichi < lat. renes = rinichi) + pref. cortico- (= referitor la scoar╚Ťa cerebral─â < lat. cortic-, cortex = scoar╚Ť─â) + suf. -tropic (= care ac╚Ťioneaz─â asupra, influen╚Ťeaz─â activitatea (de ex., a unei glande) < (termin. ╚Ötiin╚Ťif.) gr. tropos))) [def. MW]

Hormon dex online | sinonim

Hormon definitie

Intrare: hormon (subst.)
hormon subst. substantiv masculin
Intrare: hormon (pref.)
hormon pref.