Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 673425:

horeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a hori fînu. Fînu adunat împrejur p. horire: fînu din horeală (horiște saŭ horitură).

Horiște dex online | sinonim

Horiște definitie