Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
8 definiții pentru horitură
HORITÚRĂ, horituri, s. f. (Reg.) Horiște. – Hori + suf. -tură.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
HORITÚRĂ, horituri, s. f. (Reg.) Horiște. – Hori + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
horitúră (reg.) s. f., g.-d. art. horitúrii; pl. horitúri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
horitúră s. f., g.-d. art. horitúrii; pl. horitúri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
HORITÚRĂ s. v. horiște.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
horeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a hori fînu. Fînu adunat împrejur p. horire: fînu din horeală (horiște saŭ horitură).
- sursa: Scriban 1939
- permalink
horitúră f., pl. ĭ. Fîn horit și locu unde e horit.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
horitură s. v. HORIȘTE.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Horitură dex online | sinonim
Horitură definitie
Intrare: horitură
horitură substantiv feminin
