8 definiții pentru horitură
HORITÚRĂ, horituri,
s. f. (
Reg.) Horiște. –
Hori +
suf. -tură.
HORITÚRĂ, horituri,
s. f. (
Reg.) Horiște. –
Hori +
suf. -tură.
horitúră (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. horitúrii;
pl. horitúri
horitúră s. f., g.-d. art. horitúrii; pl. horitúri horeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a hori fînu. Fînu adunat împrejur p. horire: fînu din horeală (horiște saŭ horitură).
horitúră f., pl. ĭ. Fîn horit și locu unde e horit.
Horitură dex online | sinonim
Horitură definitie
Intrare: horitură
horitură substantiv feminin