horiște definitie

8 definiții pentru horiște

HORÍȘTE, horiști, s. f. (Reg.) Rotocol mare de fân, adunat din poloage1 ori risipit din căpițe ca să se usuce; horitură. – Horă + suf. -iște.
HORÍȘTE, horiști, s. f. (Reg.) Rotocol mare de fân, adunat din poloage1 ori risipit din căpițe ca să se usuce; horitură. – Horă + suf. -iște.
horíște (reg.) s. f., g.-d. art. horíștii; pl. horíști
horíște s. f., g.-d. art. horíștii; pl. horíști
HORÍȘTE s. (reg.) horitură. (~ este un rotocol de fân.)
horeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a hori fînu. Fînu adunat împrejur p. horire: fînu din horeală (horiște saŭ horitură).
hóriște f. (bg. horište, locu de horă). Horeală, fînu adunat în prejur p. horire.
*HORIȘTE s. (reg.) horitură. (~ este un rotocol de fîn.)

horiște dex

Intrare: horiște
horiște substantiv feminin