10 definiții pentru horeț
HORÉȚ, horețe,
s. n. (
Reg.) Împletitură de nuiele în formă de coș cilindric, folosită la păstrarea în apă a peștelui prins. –
Et. nec. HORÉȚ, horețe,
s. n. (
Reg.) Împletitură de nuiele în formă de coș cilindric, folosită la păstrarea în apă a peștelui prins. –
Et. nec. horéț (
reg.)
s. n.,
pl. horéțe
horéț (horéțe), s. n. – Coș de răchită, mai ales pentru a usca păstrăvi.
Mag. halrács „năvod” (Scriban).
HORÉȚ ~e n. Coș de formă cilindrică, împletit din nuiele, folosit la păstrarea în apă a peștelui prins. /Orig. nec. horeț n. Mold. un fel de coș de prins pește. [V. orie].
horéț n., pl. e (ung. halrács, d. hal, pește, și rács, grătar, corlată). Munt. Mold. Coș, ladă saŭ îngrăditură de păstrat peștele viŭ. – În Mold. și
horéz, la Dun. (Olt.)
juvác, (Munt. Mold.)
juvélnic. V.
hodorob și
mandră. Horeț dex online | sinonim
Horeț definitie