horeț definitie

10 definiții pentru horeț

HORÉȚ, horețe, s. n. (Reg.) Împletitură de nuiele în formă de coș cilindric, folosită la păstrarea în apă a peștelui prins. – Et. nec.
HORÉȚ, horețe, s. n. (Reg.) Împletitură de nuiele în formă de coș cilindric, folosită la păstrarea în apă a peștelui prins. – Et. nec.
horéț (reg.) s. n., pl. horéțe
horéț s. n., pl. horéțe
HORÉȚ s. v. ostreț.
horéț (horéțe), s. n. – Coș de răchită, mai ales pentru a usca păstrăvi. Mag. halrács „năvod” (Scriban).
HORÉȚ ~e n. Coș de formă cilindrică, împletit din nuiele, folosit la păstrarea în apă a peștelui prins. /Orig. nec.
horeț n. Mold. un fel de coș de prins pește. [V. orie].
horéț n., pl. e (ung. halrács, d. hal, pește, și rács, grătar, corlată). Munt. Mold. Coș, ladă saŭ îngrăditură de păstrat peștele viŭ. – În Mold. și horéz, la Dun. (Olt.) juvác, (Munt. Mold.) juvélnic. V. hodorob și mandră.
horeț s. v. OSTREȚ.

horeț dex

Intrare: horeț
horeț substantiv neutru