horcăitură definitie

9 definiții pentru horcăitură

HORCĂITÚRĂ, horcăituri, s. f. Horcăit. [Pr.: -că-i-] – Horcăi + suf. -tură.
HORCĂITÚRĂ, horcăituri, s. f. Faptul de a horcăi; zgomotul produs de cel care horcăie; horcăit, horcăială. [Pr.: -că-i-] – Horcăi + suf. -tură.
HORCĂITÚRĂ, horcăituri, s. f. Horcăit. Să fie tăcere... striga ofițerul, dar nimic nu mai putea opri plînsetele... Șanțul era plin de horcăituri. CAMILAR, N. I 93.
horcăitúră (-că-i-) s. f., g.-d. art. horcăitúrii; pl. horcăitúri
horcăitúră s. f., g.-d. art. horcăitúrii; pl. horcăitúri
HORCĂITÚRĂ s. horcăială, horcăit.
HORCĂITÚRĂ s. v. sforăială, sforăit, sforăitură.
HORCĂITU s. horcăială, horcăit.
horcăitu s. v. SFORĂIALĂ. SFORĂIT. SFORĂITURĂ.

horcăitură dex

Intrare: horcăitură
horcăitură substantiv feminin