Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

28 defini╚Ťii pentru horc─âit

HORC─é├Ź, h├│rc─âi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre muribunzi) A respira greu ╚Öi cu zgomot. 2. (Reg.) A sfor─âi. [Var.: horc─ân├ş vb. IV] ÔÇô Horc + suf. -─âi.
HORC─é├ŹT s. n. Faptul de a horc─âi; zgomotul produs de cel care horc─âie; horc─âial─â, horc─âitur─â. ÔÇô V. horc─âi.
HORC─éN├Ź vb. IV v. horc─âi.
HORC─é├Ź, h├│rc─âi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre muribunzi) A respira greu ╚Öi cu zgomot. 2. (Reg.) A sfor─âi. [Var.: horc─ân├ş vb. IV] ÔÇô Horc + suf. -─âi.
HORC─é├ŹT s. n. Faptul de a horc─âi; zgomotul produs de cel care horc─âie; horc─âial─â, horc─âitur─â. ÔÇô V. horc─âi.
HORC─éN├Ź, h├│rc─ân, vb. IV. Intranz. V. horc─âi.
HORC─é├Ź, h├│rc─âi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre muribunzi) A h├«r├«i ├«n timpul respira╚Ťiei; a h├«rc├«i. R─âni╚Ťii gemeau, strigau. Unul, ├«ntors pe o parte, horc─âia, cu capul pe marginea c─âru╚Ťei. CAMILAR, N. I 42. Horc─âia ╚Öi din c├«nd ├«n c├«nd izbucnea ├«ntr-un muget de vit─â ├«njunghiat─â. BART, E. 255. [Calul] se rostogoli pe o parte, horc─âi de c├«teva ori ╚Öi r─âmase ├«ntins, zb─ât├«ndu-se ├«ncet. G├ÄRLEANU, L. 36. ÔŚŐ Fig. Motoarele horc─âiau, claxoanele r─âsunau. CAMILAR, N. II 452. Ca un mo╚Öneag ├«n agonie, motorul horc─âie. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 22. ÔÖŽ Tranz. (Rar, complementul indic─â strig─âtul) A spune, a striga (ceva) cu respira╚Ťia ├«ntret─âiat─â de horc─âieli. Osta╚Öul, sc─âpat, din str├«nsoare, a horc─âit o ├«ncercare de strig─ât. POPA, V. 77. 2. A sfor─âi, a hor─âi. ├Äncepu a horc─âi, d├«nd s─â cunoasc─â c─â el a adormit. RETEGANUL, P. I 76. Fiul ├«mp─âratului horc─âia de socoteai c─â o s─â de╚Ötepte ╚Öi pe mor╚Ťi. ISPIRESCU, L. 370. Poli╚Ťaiul horc─âie cu capul pe mas─â. CARAGIALE, M. 281. ÔÇô Variant─â: horc─ân├ş (DELAVRANCEA, S. 245) vb. IV.
HORC─é├ŹT s. n. Faptul de a horc─âi ╚Öi zgomotul produs de cel care horc─âie. 1. Respira╚Ťia grea, r─âgu╚Öit─â ╚Öi ├«ntrerupt─â a muribunzilor; horc─âial├ó, h├«rc├«it. B─âtr├«nul nu auzea, in t─âcerea profund─â ce-l ├«mpresura, dec├«t propria-i respira╚Ťie care p─ârea aspr─â ca un horc─âit. REBREANU, R. II 160. 2. Sfor─âit prelung ╚Öi zgomotos.
HORC─éN├Ź vb. IV v. horc─âi.
horc─â├ş (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. h├│rc─âie, imperf. 3 sg. horc─âi├í; conj. prez. 3 s─â h├│rc─âie
horc─â├şt s. n.
horc─â├ş vb., ind. ╚Öi conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. h├│rc─âie, imperf. 3 sg. horc─â├şa
horc─â├şt s. n.
HORC─é├Ź vb. a h├órc├ói, a h├ór├ói.
HORC─é├Ź vb. v. sfor─âi.
HORC─é├ŹT s. horc─âial─â, horc─âitur─â.
HORC─é├ŹT s. v. sfor─âial─â, sfor─âit, sfor─âitur─â.
HORC─éN├Ź vb. v. sfor─âi.
A HORC─é├Ź h├│rc─âi intranz. 1) (despre muribunzi) A scoate sunete aspre, caracteristice, cauzate de mari dificult─â╚Ťi ├«n respira╚Ťie. 2) rar A produce sunete caracteristice ├«n timpul somnului; a sfor─âi. /Onomat.
horc─â├Č v. 1. a r─âsufla greu ╚Öi cu un sgomot particular (se zice mai ales de muribunzi); 2. a sfor─âi tare. [Onomatopee].
horc─âit n. 1. ac╚Ťiunea de a horc─âi; 2. sgomotul ce se face horc─âind.
h├│rc─â─ş ╚Öi h├«╠ürc├«─ş v. intr. (vsl. *h┼şrhati ╚Öi hrakati, bg. h┼şrkam, s├«rb. hrkati, rkati, rut. harkotiti, rus. h├│rkat─ş ╚Öi hr├íkat─ş, cam a. ├«., kr─ş├║kat─ş, a groh─âi, f├Żrkat─ş, a sfor─âi; ung. korkanni, horkantani, horkolni, a hor─âi, a horc─âi, horkintani, a-╚Ť─ş da sufletu, h├Âr├Âgni, h├Âregni, a horc─âi. V. c├«rceag, harhat, hraconit ╚Öi r├«c├«─ş). R─âsuflu gre┼ş (ca omu g├«tuit or─ş aproape de moarte). ÔÇô ╚śi horc─ânesc, horconesc, horogesc (dup─â ung.) ╚Öi horcotesc (dup─â rut.).
horc─â─ş├íl─â f., pl. ─şel─ş, ╚Öi horc─âit n., pl. ur─ş. Ac╚Ťiunea de a horc─âi. Zgomotu aceste─ş ac╚Ťiun─ş.
HORCĂI vb. a hîrcîi, a hîrîi.
horc─âi vb. v. SFOR─éI.
HORC─éIT s. horc─âial─â, horc─âitur─â.
horc─âit s. v. SFOR─éIAL─é. SFOR─éIT. SFOR─éITUR─é.
horc─âni vb. v. SFOR─éI.

Horc─âit dex online | sinonim

Horc─âit definitie

Intrare: horc─âi
horc─âni verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
horc─âi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: horc─âit
horc─âit substantiv neutru