horcăială definitie

11 definiții pentru horcăială

HORCĂIÁLĂ, horcăieli, s. f. Horcăit. – Horcăi + suf. -eală.
HORCĂIÁLĂ, horcăieli, s. f. Faptul de a horcăi; zgomotul produs de cel care horcăie; horcăit, horcăitură. – Horcăi + suf. -eală.
HORCĂIÁLĂ, horcăieli, s. f. Horcăit, respirație hîrîitoare, sforăit.
horcăiálă s. f., g.-d. art. horcăiélii; pl. horcăiéli
horcăiálă s. f., g.-d. art. horcăiélii; pl. horcăiéli
HORCĂIÁLĂ s. 1. horcăit, horcăitură. (~ unui muribund.) 2. hârcâială, hârcâit, hârâială. (O ~ de la respirație.)
HORCĂIÁLĂ s. v. sforăială, sforăit, sforăitură.
horcăĭálă f., pl. ĭelĭ, și horcăit n., pl. urĭ. Acțiunea de a horcăi. Zgomotu acesteĭ acțiunĭ.
HORCĂIA s. 1. horcăit, horcăitură. 2. hîrcîială, hîrcîit, hîrîială.
horcăia s. v. SFORĂIALĂ. SFORĂIT. SFORĂITURĂ.
horcăiálă, horcăieli, (horcoteală), s.f. – Respirație grea, zgomotoasă. – Din horcăi + suf. -eală (DEX, MDA).

horcăială dex

Intrare: horcăială
horcăială substantiv feminin