HÓRBODĂ s. f. v. horbotă.

HÓRBOT s. n. v. horbotă.

HÓRBOTĂ, horbote, s. f. (Reg.) Dantelă. [Var.: hórbodă, órbotă s. f., (rar) hórbot s. n.] – Din pol. forbot.

ÓRBOTĂ s. f. v. horbotă.

HÓRBODĂ, horbode, s. f. V. horbotă.

HÓRBOT, horbote, s. n. (Rar) V. horbotă.

HÓRBOTĂ, horbote, s. f. (Reg.) Dantelă. [Var.: hórbodă, órbotă s. f., (rar) hórbot s. n.] – Din pol. forbot.

ÓRBOTĂ, orbote, s. f. V. horbotă.

HÓRBODĂ s. f. v. horbotă.

HÓRBOT s. n. v. horbotă.

HÓRBOTĂ, horbote, s. f. (Mai ales în Mold.) Dantelă. Ca o horbotă lucrată de o mînă răbdătoare, măiastră, era creasta Bucegilor. PAS, L. II 156. O masă rotundă, lustruită, la mijloc, c-o horbotă colorată aruncată deasupra. SADOVEANU, O. V 13. Băiatul... era drăguț, cuminte, și la expoziția de lucru a pensionului, în toți anii, avea și el horbote împletite, dantele și monograme cusute pe batiste de mînușița lui. VLAHUȚĂ, O. A. 256. ◊ Fig. Nou și curat, ca din horbota spumii, Un neam mai frumos se ivește. BANUȘ, B. 113. De pe zarea prundurilor, luna albă s-a ridicat deasupra horbotei de frunzișuri în cealaltă parte a poieniței. SADOVEANU, F. J. 648. A-nmărmurit o horbotă de nor subțire. CAZIMIR, L. U. 8. – Variante: hórbotă (HOGAȘ, M. N. 20), órbotă (DELAVRANCEA, S. 60) s. f., (neobișnuit) hórbot (ALECSANDRI, P. II 504) s. n.

ÓRBOTĂ s. f. v. horbotă.

hórbotă (reg.) s. f., g.-d. art. hórbotei; pl. hórbote

hórbotă s. f., pl. hórbote

HÓRBOTĂ s. v. dantelă.

horbótă (hórbote), s. f. – (Mold.) Dantelă. Pol. forbot (Cihac, II, 140; Tiktin; DAR). – Der. (in)horbotat, adj. (împodobit cu dantelă).

HÓRBOTĂ ~e f. 1) Împletitură sau țesătură fină, ușoară din fire subțiri cu modele variate, folosită ca garnitură la obiectele de îmbrăcăminte sau la alte obiecte din produse textile (rufe, perdele etc.); dantelă. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de împletituri sau țesături. 3) Înveliș de promoroacă ce îmbracă copacii iarna. /<pol. forbot

horbote f. pl. dantele ordinare. [Pol. FORBOT].

horbótă f., pl. e (din *orbotă, met. din pol. rut. robóta, lucrare, robotă, dim. robótka, broderie, dantelă. P. met., cp. cu germ. arbeit, lucrare). Dantelă. – În nord și răbótcă, pl. e: față de masă albă cu poale lungĭ cusute în răbotce (Adela Xen. 474). – Și horboțică, pl. țéle. V. rocodele.

horbotă s. v. DANTELĂ.