20 definiții pentru horbotă
HÓRBODĂ s. f. v. horbotă. HÓRBOTĂ, horbote,
s. f. (
Reg.) Dantelă. [
Var.:
hórbodă, órbotă s. f., (rar)
hórbot s. n.] – Din
pol. forbot. HÓRBODĂ, horbode,
s. f. V. horbotă. HÓRBOT, horbote,
s. n. (Rar)
V. horbotă. HÓRBOTĂ, horbote,
s. f. (
Reg.) Dantelă. [
Var.:
hórbodă, órbotă s. f., (rar)
hórbot s. n.] – Din
pol. forbot. ÓRBOTĂ, orbote,
s. f. V. horbotă. HÓRBODĂ s. f. v. horbotă. HÓRBOTĂ, horbote,
s. f. (Mai ales în
Mold.) Dantelă. Ca o horbotă lucrată de o mînă răbdătoare, măiastră, era creasta Bucegilor. PAS, L. II 156. O masă rotundă, lustruită, la mijloc, c-o horbotă colorată aruncată deasupra. SADOVEANU, O. V 13. Băiatul... era drăguț, cuminte, și la expoziția de lucru a pensionului, în toți anii, avea și el horbote împletite, dantele și monograme cusute pe batiste de mînușița lui. VLAHUȚĂ, O. A. 256. ◊
Fig. Nou și curat, ca din horbota spumii, Un neam mai frumos se ivește. BANUȘ, B. 113. De pe zarea prundurilor, luna albă s-a ridicat deasupra horbotei de frunzișuri în cealaltă parte a poieniței. SADOVEANU, F. J. 648. A-nmărmurit o horbotă de nor subțire. CAZIMIR, L. U. 8. – Variante:
hórbotă (HOGAȘ, M. N. 20),
órbotă (DELAVRANCEA, S. 60)
s. f., (neobișnuit)
hórbot (ALECSANDRI, P. II 504)
s. n. hórbotă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. hórbotei;
pl. hórbote
hórbotă s. f., pl. hórbote horbótă (hórbote), s. f. – (
Mold.) Dantelă.
Pol. forbot (Cihac, II, 140; Tiktin; DAR). –
Der. (in)horbotat,
adj. (împodobit cu dantelă).
HÓRBOTĂ ~e f. 1) Împletitură sau țesătură fină, ușoară din fire subțiri cu modele variate, folosită ca garnitură la obiectele de îmbrăcăminte sau la alte obiecte din produse textile (rufe, perdele etc.); dantelă. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de împletituri sau țesături. 3) Înveliș de promoroacă ce îmbracă copacii iarna. /<pol. forbot horbote f. pl. dantele ordinare. [Pol. FORBOT].
horbótă f., pl. e (din *orbotă, met. din pol. rut. robóta, lucrare, robotă, dim. robótka, broderie, dantelă. P. met., cp. cu germ. arbeit, lucrare). Dantelă. – În nord și
răbótcă, pl. e: față de masă albă cu poale lungĭ cusute în răbotce (Adela Xen. 474). – Și
horboțică, pl. țéle. V.
rocodele. Horbotă dex online | sinonim
Horbotă definitie
Intrare: horbotă
horbotă substantiv feminin