horboțică definitie

6 definiții pentru horboțică

HORBOȚÍCĂ, horboțele, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui horbotă. – Horbotă + suf. -ică.
HORBOȚÍCĂ, horboțele, s. f. Diminutiv al lui horbotă. – Horbotă + suf. -ică.
HORBOȚÍCĂ, horboțele, s. f. Diminutiv al lui horbotă; danteluță. Alături de general, pe-un scaun, sta, în cadra aceea, o bătrînică în rochie largă, albă, pe cap cu o bonetă de horboțică. CAMILAR, N. II 174. La căpătîiele lor aveau perine împodobite cu horboțică de-a bună. MACEDONSKI, O. III 126.
horboțícă (reg.) s. f., g.-d. art. horboțélei; pl. horboțéle, art. horboțélele
horboțícă s. f., g.-d. art. horboțélei; pl. horboțéle
horbótă f., pl. e (din *orbotă, met. din pol. rut. robóta, lucrare, robotă, dim. robótka, broderie, dantelă. P. met., cp. cu germ. arbeit, lucrare). Dantelă. – În nord și răbótcă, pl. e: față de masă albă cu poale lungĭ cusute în răbotce (Adela Xen. 474). – Și horboțică, pl. țéle. V. rocodele.

horboțică dex

Intrare: horboțică
horboțică substantiv feminin