Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru hor─âit

HOR─é├Ź, h├│r─âi, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre oameni) A sfor─âi. ÔÇô Hor + suf. -─âi.
HOR─é├ŹT s. n. (Reg.) Sfor─âial─â. ÔÇô V. hor─âi.
HOR─é├Ź, h├│r─âi, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre oameni) A sfor─âi. ÔÇô Hor + suf. -─âi.
HOR─é├ŹT s. n. (Reg.) Sfor─âial─â. ÔÇô V. hor─âi.
HOR─é├Ź, h├│r─âi, vb. IV. Intranz. A respira greu ╚Öi cu zgomot ├«n timpul somnului; a sfor─âi. B─âtr├«nul dormea hor─âind l├«ng─â sob─â. SADOVEANU, O. I 337. Pe c├«nd soacra hor─âia, dormind dus─â, blajina nor─â mig─âia prin cas─â. CREANG─é, P. 6. ÔÖŽ (Prin extensiune) A dormi. ├Än╚Ťelegi, cucoan─â, de ce m─â aflu aci ├«n Ie╚Ö, pe la ceasu aista, ├«n loc de a hor─âi boire╚Öte la mo╚Öie? ALECSANDRI, T. I 165. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: hor─âiesc (SADOVEANU, O. VI 12, ALECSANDRI, T. I 62, NEGRUZZI, S. II 189).
HOR─é├ŹT s. n. Faptul de a hor─âi ╚Öi, mai ales, zgomotul produs de cineva care hor─âie; sfor─âit, horc─âit. Lada ├«ncepu s─â se cutremure subt hor─âitul... izvor├«t din organul puternic al p─ârintelui Gherm─ânu╚Ť─â. HOGA╚ś, M. N. 149.
hor─â├ş (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. h├│r─âie, imperf. 3 sg. hor─âi├í; conj. prez. 3 s─â h├│r─âie
hor─â├şt (reg.) s. n.
hor─â├ş vb., ind. ╚Öi conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. h├│r─âie, imperf. 3 sg. hor─âi├í
hor─â├şt s. n.
HOR─é├Ź vb. v. sfor─âi.
HOR─é├ŹT s. v. sfor─âial─â, sfor─âit, sfor─âitur─â.
A HOR─é├Ź ~i├ęsc intranz. pop. (despre fiin╚Ťe) A produce sunete caracteristice ├«n timpul somnului; a sfor─âi. /hor + suf. ~─âi
hor─â├Č v. Mold. a sfor─âi: hor─âia sdrav─ân. CR. [Onomatopee: v. hor!].
h├│r─â─ş ╚Öi -─ş├ęsc, a -├ş v. intr. (imit. V. horc─â─ş). Est. For─â─ş, sfor─â─ş.
sf├│r─â─ş (sud) ╚Öi f├│r─â─ş ╚Öi h├│r─â─ş (nord) ╚Öi -─ş├ęsc a -├ş v. intr. (imit. rud─â cu sf├«r├«─ş, horc─â─ş, h├«r├«─ş, forn─â─ş). R─âsuflu pe nas ╚Ťin├«nd ╚Öi gura cascat─â ├«n somn ╚Öi scot un sunet horc─âit, cum fac ma─ş ales b─âtr├«ni─ş: a dormi sfor─âind. Fac s─â vibreze aeru pe nas, vorbind de ca─ş, ma─ş ales c├«nd le e fric─â. ÔÇô ╚śi f├║ru─ş (Olt. Serbia).
hor─âi vb. v. SFOR─éI.
hor─âit s. v. SFOR─éIAL─é. SFOR─éIT. SFOR─éITUR─é.
hor─â├ş, hor─âiesc, vb. intranz. ÔÇô (reg.) A sfor─âi; a froi, a hroi, a forn─âi. ÔÇô Din hor (onomatopee) + suf. -─âi (╚ś─âineanu, DEX, MDA).
hor─â├ş, hor─âiesc, vb. intranz. ÔÇô A sfor─âi; a froi, a hroi, a forn─âi. ÔÇô Din a sfor─âi, contaminat cu a hori ÔÇ×a c├óntaÔÇŁ.

Hor─âit dex online | sinonim

Hor─âit definitie

Intrare: hor─âi
hor─âi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: hor─âit
hor─âit substantiv neutru