hopșésc v. intr. (cp. cu ung. hapsolni, a mînca cu lăcomie, vsl. opĭsovati, a ofensa). Est. Îndrăznesc, îmĭ permit să fac orĭ să zic ceva nepermis față de un superior: copilu nu trebuĭe să hopșească în fața tatăluĭ, nicĭ sluga în fața stăpînuluĭ.