hopăire definitie

2 intrări

10 definiții pentru hopăire

HOPĂÍ, hópăi, vb. IV. Intranz. A spune, a striga „hop” (sărind, săltând). ♦ Tranz. A sălta. – Hop + suf. -ăi.
HOPĂÍ, hópăi, vb. IV. Intranz. A spune, a striga „hop” (sărind, săltând). ♦ Tranz. A sălta. – Hop + suf. -ăi.
hopăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hópăie, imperf. 3 sg. hopăiá; conj. prez. 3 să hópăie
hopăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. hópăie, imperf. 3 sg. hopăiá
HOPĂÍ vb. v. sălta, sări, țopăi.
A HOPĂÍ hópăi intranz. A se mișca în ritm de dans, săltând (și strigând „hop-hop”); a dansa zgomotos. /Din hop
hópăĭ, a v. intr. (d. hop). Țopăĭ. – Și hupăĭ (?)
hopăi vb. v. SĂLTA. SĂRI. ȚOPĂI.
hopăí, hopăiesc, (hopălui), vb. tranz. – 1. A sări, a sălta, a juca. 2. A cerne; a scutura vasul în așa fel încât conținutul să fie amestecat și să sară hoaspele, pleava. – Din hop, hopa „exclamație care însoțește o săritură” (onomatopee) + suf. -ăi (Scriban, DEX, MDA).
hopăí, hopăiesc, (hopălui), vb. tranz. – 1. A sări, a sălta, a juca. 2. A cerne; a scutura vasul în așa fel încât conținutul să fie amestecat și să sară hoaspele, pleava. – Din hop, hopa „exclamație care însoțește o săritură” (onomatopee) + -ăi.

hopăire dex

Intrare: hopăi
hopăi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: hopăire
hopăire infinitiv lung