honuire definitie

2 intrări

9 definiții pentru honuire

HONUÍ, honuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi suprafața interioară cilindrică a unei piese cu ajutorul unei mașini speciale. ◊ Mașină de honuit = mașină-unealtă dotată cu 3-12 bare abrazive, care, printr-o mișcare de rotație și una rectilinie, netezește suprafața interioară cilindrică a unor piese metalice. – Hon + suf. -ui.
HONUÍRE, honuiri, s. f. Acțiunea de a honui și rezultatul ei; honuit. – V. honui.
HONUÍ, honuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi suprafața interioară cilindrică a unei piese cu ajutorul unei mașini speciale. ◊ Mașină de honuit = mașină-unealtă dotată cu 3-12 bare abrazive, care, printr-o mișcare de rotație și una rectilinie, netezește suprafața interioară cilindrică a unor piese metalice. – Hon + suf. -ui.
HONUÍRE, honuiri, s. f. Acțiunea de a honui și rezultatul ei; honuit. – V. honui.
honuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. honuiésc, imperf. 3 sg. honuiá; conj. prez. 3 să honuiáscă
honuíre s. f., g.-d. art. honuírii; pl. honuíri
honuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. honuiésc, imperf. 3 sg. honuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. honuiáscă
honuíre s. f., g.-d. art. honuírii; pl. honuíri
A HONUÍ ~iésc tranz. (suprafață interioară a unei piese). A șlefui cu ajutorul unei mașini speciale. /hon + suf. ~ui

honuire dex

Intrare: honui
honui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: honuire
honuire substantiv feminin