HONIPSÍ, honipsesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A mistui. ◊ Expr. A nu putea honipsi pe cineva = a nu simpatiza, a nu putea suferi pe cineva. – Din ngr. hónevsa, -psa (aor. lui honévo).
HONIPSÍ, honipsesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A mistui. ◊ Expr. A nu putea honipsi pe cineva = a nu simpatiza, a nu putea suferi pe cineva. – Din ngr. hónevsa, -psa (aor. lui honévo).
HONIPSÍ, honipsesc, vb. IV. Tranz. (Rar, de obicei în construcții negative) A simpatiza, a suferi, a suporta pe cineva. Să nu-l mai văz în ochii mei, că nu-l pot honipsi! CARAGIALE, S. N. 57.
honipsésc v. tr. (ngr. honévo, aor. ehónevsa, -psa, mistuĭ. Cp. cu siguripsesc). Vechĭ. Sufer la vedere, tolerez, mistuĭ: să nu-l maĭ văd în ochiĭ meĭ, că nu-l pot honipsi (Car. VR. 1909, 11, 228). – Mrom. hu-.