honț definitie

2 intrări

4 definiții pentru honț

honț (hónți), s. m. – Poreclă dată sașilor din Transilvania. De la Hans „Ioan”, care sună în pronunțarea săs. Honnes, Hănnes (Borcea 193; Tiktin). Este posibil ca în alegerea acestui nume să fi intervenit o intenție satirică, ce apropie cuvîntul de h(o)anță „cîrpă”, cf. hanță sau de la honț „pungaș”, cf. hoț, pahonț.
Honț m. porecla Sasului: Honț fără holde, cucuruz ca în palmă [Nemț. HANS, după rostirea săsească].
honț m. (sas. Honz, germ. Hans, din Johannes, Ĭon). Trans. Iron. Porecla Sasuluĭ.
HONȚ (Gura) t.; Honță, D., olt. (Sd XXII 351), cf. vb. a honțăni (a alerga, a lucra).

honț dex

Intrare: honț
honț
Intrare: Honț
Honț