Dicționare ale limbii române

2 intrări

3 definiții pentru homotire

homotí, homotesc, vb. refl. – (reg.) A se încurca, a se zăpăci: „Te-ai homotít și mni-ai dat pre mult înapoi” (Faiciuc, 1998). – Din ucr. homút (Papahagi, 1925; MDA).
homotí, homotesc, vb. refl. – A se încurca, a se zăpăci: „Te-ai homotít și mni-ai dat pe mult înapoi” (Faiciuc 1998). – Din ucr. homút (Papahagi 1925).
a homoti de cap expr. (reg.) a cicăli (pe cineva), a bate la cap (pe cineva).

homotire definitie

homotire dex

Intrare: homotire
homotire infinitiv lung
Intrare: homoti
homoti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a