Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru homeostazie

HOMEOSTAZ├ŹE s. f. (Biol.) Homeostaz─â. [Pr.: -me-o-] ÔÇô Din fr. hom├ęostasie.
HOMEOSTAZ├ŹE, homeostazii, s. f. (Biol.) Proprietate a organismului de a men╚Ťine, ├«n limite foarte apropiate, constantele3 mediului intern; homeostaz─â. [Pr.: -me-o-] ÔÇô Din fr. hom├ęostasie.
!homeostaz├şe (-me-os-ta-/-o-sta-) s. f., art. homeostaz├şa, g.-d. homeostaz├şi, art. homeostaz├şei
homeostaz├şe s. f. (sil. -me-o-; mf. -sta-), art. homeostaz├şa, g.-d. art. homeostaz├şei; pl. homeostaz├şi
HOMEOSTAZ├ŹE s. (BIOL.) homeostaz─â.
HOMEOSTAZ├ŹE s.f. Proprietate a organismelor vii de a-╚Öi men╚Ťine diferitele constante fiziologice. ÔÖŽ Proprietate a unor sisteme de a-╚Öi men╚Ťine constante anumite m─ârimi caracteristice; homeostaz─â. [Pron. -me-os-ta-zi-e, gen. -iei. / < fr. hom├ęostasie, cf. gr. homoios ÔÇô asem─ân─âtor, stasis ÔÇô stare].
HOMEOSTAZ├ŹE s. f. 1. proprietate a organismelor vii de a-╚Öi men╚Ťine constantele fiziologice ├«n condi╚Ťii diferite de mediu. ÔÖŽ (genet.) men╚Ťinere constant─â a genomului ├«ntr-o popula╚Ťie. 2. tendin╚Ť─â a sistemelor autoreglabile de a-╚Öi men╚Ťine constante anumite st─âri sau coordonate de defini╚Ťie; homeostaz─â. 3. echilibru natural, biologic ╚Öi ecologic, ├«n biosfer─â ╚Öi ecosisteme. ÔÖŽ echilibru al mediului interior al individului. (< fr. hom├ęostasie)
HOMEOSTAZIE s. (BIOL.) homeostaz─â.
homeostaz├şe s. f. (biol.) ÔŚŐ ÔÇ×Orice organism posed─â o multitudine de mecanisme care-i men╚Ťin constan╚Ťa (a╚Öa-zisa ┬źhomeostazie┬╗), structuri specializate ├«n a primi ╚Öi a stoca informa╚Ťia, aparate cu care se reproduce etc.ÔÇŁ Cont. 26 V 78 p. 5 (din fr. hom├ęostasie; cf. engl. homeostasis; PR 1959; DM, DZ; DEX, DN3)
HOMEO- (OMEO-) ÔÇ×asem─ân─âtor, egal, uniformÔÇŁ. ÔŚŐ gr. homoios ÔÇ×asem─ân─âtor, asemeneaÔÇŁ > fr. hom├ęo-, engl. id., germ. hom├Âo- > rom. homeo- ╚Öi omeo-. Ôľí ~crom (v. -crom), adj., homocrom*; ~logi (v. -log), adj. pl., (despre cromozomi) care s├«nt par╚Ťial omologi; ~meri (v. -mer), s. m. pl., 1. Cele mai mici particule materiale, infinit divizibile, ale corpurilor, care, dup─â filozoful grec Anaxagoras, con╚Ťineau ├«n sine toate calit─â╚Ťile posibile. 2. Tip de structur─â a talului lichenilor, la care celulele algei s├«nt r─âsp├«ndite uniform ├«n ├«ntreaga grosime a acestuia; ~merie (v. -merie), s. f., proces de cristalizare ├«n comun a unor macromolecule organice, care au compozi╚Ťie chimic─â foarte pu╚Ťin diferit─â ├«ntre ele; ~morfe (v. -morf), adj. pl., (despre organisme) care s├«nt asem─ân─âtoare prin condi╚Ťiile de via╚Ť─â ├«n care tr─âiesc ╚Öi prin faptul c─â apar╚Ťin aceluia╚Öi grup taxonomic, f─âr─â a fi ├«ns─â legate filogenetic; ~morfie (omeomorfie) (v. -morfie), s. f., fenomen referitor la analogiile formelor cristaline ale unor compu╚Öi; sin. homeomorfism; ~pat (v. -pat), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n homeopatie; ~patie (v. -patie), s. f., sistem terapeutic ce ├«ntrebuin╚Ťeaz─â doze infinitezimale de medicamente care, ├«n cantit─â╚Ťi mari, ar produce o afec╚Ťiune analoag─â celei pe care o combate; sin. homeoterapie; ~plastie (v. -plastie), s. f., homoplastie*; ~plazie (v. -plazie), s. f., neoforma╚Ťie de ╚Ťesuturi prin diviziuni celulare anormale, dar care corespund ╚Ťesuturilor de baz─â; ~ptot─â (v. -ptot─â), s. f., figur─â de sintax─â poetic─â, const├«nd ├«n potrivirea fonic─â a ultimelor silabe a dou─â cuvinte ├«nvecinate; ~rez─â (v. -rez─â), s. f., 1. Lege a dezvolt─ârii desemn├«nd echilibr─âri ╚Öi reechilibr─âri progresive. 2. Dezvoltare canalizat─â ├«ntr-o anumit─â direc╚Ťie, form├«ndu-se un ╚Ťesut deosebit sub aspect morfologic ╚Öi fiziologic; ~stat (v. -stat), s. n., sistem cibernetic cu autoorganizare pe principiul c─âut─ârii statistice ╚Öi probabilistice a regimului de func╚Ťionare stabil─â; ~staz─â (v. -staz─â), s. f., 1. Proprietate general─â a organismelor de a-╚Öi men╚Ťine, ├«n limitele echilibrului func╚Ťional, genetic ╚Öi fiziologic, constantele mediului intern. 2. Proprietate a unor sisteme de a-╚Öi men╚Ťine constante anumite m─ârimi caracteristice; ~stazie (v. -stazie), s. f., homeostaz─â* (l, 2); ~term (v. -term), adj., s. n. pl., 1. adj., s. n. pl., (Organisme) cu temperatura constant─â, independent─â de cea a mediului extern. 2. adj., (Despre izvoare) Care izvor─â╚Öte la o temperatur─â apropiat─â de aceea a organismului uman; ~termie (v. -termie), s. f., proprietate a animalelor cu s├«nge cald de a-╚Öi men╚Ťine constant─â temperatura corpului; ~tipie (v. -tipie), s. f., caracteristic─â a organelor care, pe acela╚Öi animal, prezint─â acela╚Öi tip structural.

Homeostazie dex online | sinonim

Homeostazie definitie

Intrare: homeostazie
homeostazie substantiv feminin
  • silabisire: -me-o-; mf. -sta-