holteire definitie

2 intrări

12 definiții pentru holteire

HOLTEÍ2, holteiesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A trăi necăsătorit; a-și petrece viața de holtei1; a burlăci. – Din holtei1.
HOLTEÍ2, holteiesc, vb. IV. Intranz. A trăi necăsătorit; a-și petrece viața de holtei1; a burlăci. – Din holtei1.
HOLTÉI1, holtei, s. m. Bărbat necăsătorit; burlac, becher, celibatar. ♦ (Rar) Tânăr bun de însurat; flăcău. – Din ucr. holtjaj.
HOLTEÍ2, holteiesc, vb. IV. Intranz. A trăi necăsătorit, a duce viață de holtei. Spală și naframa mea, Care-am holteit cu ea. ȘEZ. IX 59.
holteí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. holteiésc, imperf. 3 sg. holteiá; conj. prez. 3 sg. și pl. holteiáscă
holtéi s. m., pl. holtéi, art. holtéii
HOLTEÍ vb. v. burlăci.
HOLTÉI s., adj. v. celibatar.
Holtei ≠ familist
HOLTÉI ~ m. Bărbat necăsătorit; burlac; celibatar. Viață de ~. /<ucr. holtjaj
holteĭésc v. intr. (d. holteĭ). Burlăcesc, trăĭesc ca holteĭ.
HOLTEI vb. a burlăci.

holteire dex

Intrare: holtei (vb.)
holtei vb. verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: holteire
holteire infinitiv lung