Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru holteie

HOLTEÍE s. f. (Înv. și reg.) Viață de holtei1; timpul cât cineva este holtei1; burlăcie. – Holtei1 + suf. -ie.
HOLTEÍE s. f. Viață de holtei1; timpul cât cineva este holtei1; burlăcie. – Holtei1 + suf. -ie.
HOLTEÍE s. f. Viață de holtei; timpul cît cineva este holtei, celibat. Îi rămăsese obiceiul acesta și fumatul tutunului de pe vremea holteiei sale. SADOVEANU, P. S. 158. Unchiule... ești bătrîn, ostenit... prin urmare trebuie numaidecît să pui capăt holteiei. ALECSANDRI, T. 807. Să trăiască căsătoria! și nerod acel ce laudă holteia. NEGRUZZI, S. I 74. – Pronunțat: -te-i-e.
holteíe (înv., reg.) s. f., art. holteía, g.-d. holteíi, art. holteíei
holteíe s. f., art. holteía, g.-d. holteíi, art. holteíei
HOLTEÍE s. v. celibat.
holteìe f. Mold. stare de holteiu: cel ce laudă holteia NEGR.
holteíe f. (d. holteĭ). Burlăcie, starea de holteĭ.
HOLTEIE s. burlăcie, celibat, (înv.) necăsătorie, necăsnicie. (~ lui n-a durat mult.)

Holteie dex online | sinonim

Holteie definitie

Intrare: holteie
holteie substantiv feminin